Fracturile umărului

Fracturile de umăr includ fracturile claviculei, ale scapulei şi ale segmentului proximal al humerusului (osul braţului). De asemenea, traumatismele pot cauza leziuni ale articulaţiilor care unesc aceste oase.

Fracturile de claviculă apar de obicei după o cădere, de exemplu de pe bicicletă sau de pe construcţiile exis¬tente la locurile de joacă pentru copii. Deoarece clavicula este localizată imediat sub piele şi nu este acoperită de muşchi, tumefacţia şi deformarea, care apar în caz de fractură, sunt uşor de observat. Fracturile segmentelor intern şi mijlociu ale claviculei se tratează de obicei cu ajutorul unui dispozitiv ortopedic ce ajută la alinierea segmentelor claviculare prin tragerea către posterior a umerilor. Fracturile segmentului lateral al claviculei se tratează cu ajutorul unui bandaj elastic obişnuit. Pentru a preveni deplasarea către anterior a braţului, în special în timpul nopţii, se foloseşte o curea care cuprinde braţul şi spatele. Intervenţia chirurgicală este rareori Aecesară.

Fracturile humerusului proximal (partea de sus a osului braţului) se produc de obicei după căderea pe braţul întins.

Simptomele includ durere locală şi incapacitatea de a ridica braţul. Pentru majoritatea fracturilor este suficientă imobilizarea cu ajutorul unui bandaj elastic. Dacă segmentele osului fracturat sunt situate la distanţă mare unul de altul este necesară utilizarea unei tije (sau a unei proteze parţiale a articulaţiei umărului).

Fracturile diafizei humerale se produc în caz- de traumatisme violente, cum ar fi accidentele rutiere, lovirea unui pieton de către un autovehicul, accidentele de schi şi căderile de la înălţime. Majoritatea se tratează prin aplicarea unui bandaj elastic şi a unui dispozitiv ortopedic.