Fibroamele uterine

Tratament

Majoritatea femeilor cu fibroame uterine asimpto- matice nu necesită tratament. Acestea sunt reexaminate la fiecare 6-12 luni pentru a vedea dacă fibromul se dezvoltă.
în caz de sângerare sau agravarea altor simptome, sau dacă fibromul se măreşte prea mult, există mai multe opţiuni terapeutice, inclusiv medicamentoase şi chirurgicale.

Medicamente. Medicamentele pot fi folosite pentru ameliorarea simptomelor sau reducerea dimensiunilor fibromului, însă numai temporar. Nu există nici un medicament care să reducă definitiv dimensiunile unui fibrom. Pentru diminuarea sângerării se pot administra antiinflamatoare nesteroidiene, singure sau în asociere cu o progestină (un medicament similar hormonului progesteron). Ambele se administrează de obicei pe cale orală, dar progestină se poate administra şi intramuscular. Danazolul (un hormon de sinteză similar testosteronului) poate opri creşterea unui fibrom, însă este rareori folosit din cauza efectelor secundare A. Contraceptivele ® ajută la controlul sângerării în cazul anumitor paciente. însă, atunci când administrarea contraceptivelor este întreruptă, sângerările anormale şi durerea reapar. De asemenea, sub tratament cu contraceptive unele fibroame cresc.
Formele artificiale ale hormonului eliberator de gonadotropine (agonişti GnRH) pot reduce dimensiunile fibroamelor şi sângerarea prin scăderea producţiei endogene de estrogen (şi progesteron). Agoniştii GnRH se pot administra înainte de intervenţia chirurgicală pentru a uşura extirparea fibromului. Se administrează injectabil o dată pe lună, sub formă de spray nazal sau sub formă de implant subcutanat. Tratamentul continuă numai câteva luni, deoarece administrarea îndelungată conduce la scăderea densităţii osoase şi la creşterea riscului de osteoporoză w, Estrogenul se poate admi¬nistra în doze mici împreună cu agoniştii de GnRH, astfel încât să fie prevenite efectele secundare ale acestora. De obicei, fibroamele uterine încep din nou să crească în decurs de 6 luni după întreruperea tratamentului cu agonişti de GnRH.

Intervenţia chirurgicală. Se poate extirpa fibromul (miomectomie) sau uterul întreg (histerectomie). Spre deosebire de histerectomie, miomectomia conservă capacitatea femeii de a avea copii şi evită efectele psiho-logice ale extirpării uterului. însă, la aproximativ 50% din femei fibroamele reapar.
In cazul miomectomiei se poate interveni clasic, practicându-se o incizie abdominală. Sau se poate intro-duce laparoscopul împreună cu instrumentele chirur-gicale printr-o mică incizie situată inferior de ombilic (laparoscopie) sau prin vagin până în uter (histeroscopie). Metoda aleasă depinde de dimensiunile, numărul şi localizarea fibroamelor. Laparoscopia şi histeroscopia se pot realiza în regim de spitalizare de zi, recuperarea fiind mai rapidă decât după intervenţia clasică. însă metoda laparoscopică nu se poate folosi pentru extirparea fibroamelor mari, iar riscul complicaţiilor după lapa¬roscopie este ceva mai mare.

Histerectomia este luată în considerare atunci când simptomele, precum durerea şi sângerarea, sunt suficient de severe pentru a interfera cu activităţile zilnice, iar celelalte tratamente nu au fost eficace. Dacă femeia este deranjată de un fibrom uterin masiv pe care îl simte în mod neplăcut, aceasta poate opta pentru histerectomie. Intervenţia se practică numai la femeile care nu doresc să rămână însărcinate. Este singura soluţie permanentă de tratament al fibroamelor uterine. Pentru tratarea fibroamelor se extirpă numai uterul, nu şi ovarele.

Alte tratamente. Există noi proceduri prin care fibroamele sunt distruse în loc de a fi extirpate, astfel încât dimensiunile lor se reduc. Mioliza constă în inserarea la nivelul fibromului a unui ac prin care circulă curent electric, sub ghidaj laparoscopic. Curentul se aplică pentru a distruge zona centrală a fibromului, astfel încât acesta se micşorează. Criomioliza este o procedură similară în care pentru distrugerea centrului fibromului se foloseşte o sondă la temperatură scăzută (care conţine azot lichid). Nu se cunoaşte dacă aceste proceduri afec¬tează sau nu capacitatea femeii de a avea copii. De aseme¬nea, fibroamele reapar, de obicei, după aceste tratamente.
în cazul: embolizării arterei uterine, un instrument tubular flexibil (cateter) este introdus in artera principală de la nivelul coapsei (artera femurală) pe la nivelul unei zone de puncţie sau al unei mici incizii. înainte de procedură regiunea este anesteziată. Cateterul se avansează până în artera care irigă fibromul uterin. Ulterior, se injectează mici particule sintetice. Acestea pătrund în arterele mici care irigă fibromul şi blochează fluxul sanguin, ceea ce conduce la micşorarea tumorii. Nu se cunoaşte dacă fibromul va creşte din nou (din cauza repermeabilizării arterelor blocate sau formării unor artere noi) sau dacă femeile tratate astfel vor putea rămâne însărcinate. Cele mai frecvente complicaţii după această procedură sunt durerea şi infecţiile.
După tratament există riscul ca fibroamele să reapară,' iar dacă nu au fost extirpate complet pot continua să crească. în aceste situaţii, este indicată efectuarea histerectomiei.