Insuficienţa cardiacă

Insuficienţa cardiacă reprezintă o afecţiune în care inima nu mai pompează în mod corespunzător sângele, ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin, la stagnarea sângelui la nivelul venelor şi al plămânilor (congestie), precum şi la alte modificări care agravează deficitul pompei cardiace.

Insuficienţa cardiacă poate apărea la persoane de orice vârstă, inclusiv la copii (mai ales la cei care au malformaţii cardiace congenitale). Cu toate acestea boala este mult mai frecventă în rândul peroanelor vârstnice, deoarece acestea sunt mai predispuse să dezvolte boli care afectează muşchiul cardiac şi deoarece schimbările care apar odată cu trecerea timpului conduc la scăderea funcţiei de pompă a inimii. Insuficienţa cardiacă apare la aproximativ i din ioo pacienţi. Este probabil ca afec¬ţiunea să devină şi mai frecventă datorită creşterii spe¬ranţei de viaţă şi deoarece în unele ţari anumiţi factori de risc pentru boala cardiacă (de exemplu fumatul, hipertensiunea arterială şi dieta bogată în grăsimi) afectează din ce în ce mai mulţi oameni.
Insuficienţa cardiacă nu înseamnă că inima încetează a mai bate, aşa cum cred in mod eronat unele persoane; înseamnă că inima nu mai poate face faţă necesităţilor de lucru (este supraîncărcată). Totuşi această definiţie este simplificată excesiv. Insuficienţa cardiacă este extrem de complexă şi nici o definiţie simplă nu poate cuprinde multiplele sale cauze, aspecte, forme sau consecinţe.

Unicul rol al inimii este de a pompa sânge. Aceasta presupune două aspecte: mobilizarea sângelui undeva (inima pompează sângele în artere) şi mobilizarea sângelui de undeva (inima colectează sângele din vene ca o pompă care scoate apa din subsol). Insuficienţa cardiacă apare când funcţia de pompă a inimii devine inadecvată. Ca urmare fluxul sanguin către ţesuturile organismului este redus, iar sângele care ar trebui să revină la inimă se acumulează şi apare congestie venoasă. De aceea insuficienţa funcţională a inimii este denumită şi insuficienţă cardiacă congestivă.
Acumularea sângelui care se varsă în partea stângă a inimii (după ce revine de la plămâni) A conduce la congestia plămânilor, alterând funcţia acestora şi producând respiraţia dificilă. Acumularea sângelui care se varsă în partea dreaptă a inimii (care revine din restul organismului) produce congestie în alte regiuni ale
A vezi imaginea de ia pagina 115 corpului, inclusiv acumularea lichidului (edem) la nivelul membrelor inferioare sau mărirea unor organe (de exemplu a ficatului). De obicei insuficienţa cardiacă afectează într-o anumită măsură atât inima dreaptă, cât şi pe cea stângă. Totuşi o parte a inimii este de obicei mai afectată decât cealaltă. In astfel de cazuri este vorba de insuficienţă cardiacă dreaptă sau stângă.
în insuficienţa cardiacă inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface necesarul de oxigen şi de elemente nutritive al ţesuturilor organismului. Din acest motiv muşchii de la nivelul mâinilor şi picioarelor obosesc mai repede, iar rinichii nu mai funcţionează normal. Presiunea sanguină arterială este cea care permite rinichilor să filtreze fluidul şi deşeurile organismului din sânge în urină. Atunci când inima nu poate pompa sângele în mod corespunzător presiunea arterială scade şi rinichii nu mai funcţionează normal. Aceştia nu pot elimina cantitatea de lichid în exces. Ca urmare cantitatea de lichid clin torentul sanguin creşte şi inima insufi¬cientă este suprasolicitată, ceea ce creează un cerc vicios. Astfel, insuficienţa cardiacă se agravează şi mai mult.
Insuficienţa cardiacă este de două tipuri: disfuncţie sistolică (forma cea mai frecventă) şi disfuncţie diastolică. în cazul insuficienţei sistolice inima se contractă cu forţă redusă şi nu poate pompa cantitatea de sânge care revine la inimă. Ca urmare sângele se acumulează în cavităţile inferioare ale inimii (ventriculii). în continuare sângele se acumulează in vene. în cazul disfuncţiei diastolice miocardul este rigid şi nu se relaxează în mod corespunzător după ce se contractă. Chiar dacă este capabil să pompeze sângele, miocardul rigid nu permite unei cantităţi suficiente de sânge să pătrundă din vene în cavităţile cardiace. Ca şi în cazul disfuncţiei sistolice, sângele care revine la inimă se acumulează în sistemul venos. Uneori se pot întâlni ambele tipuri de disfuncţie cardiacă.

Cauze

Insuficienţa cardiacă poate fi produsă de orice boală care afectează inima în mod direct, dar poate fi cauzată şi de alte boii care nu afectează cordul direct. Unele afecţiuni produc insuficienţă cardiacă rapid; în cazul altora progresia către insuficienţă cardiacă durează ani de zile. Unele boli produc insuficienţă cardiacă sistolică, alterând capacitatea inimii dfc a pompa sângele, iar altele produc insuficienţă cardiacă diastolică, alterând