Hiperplazia prostatică benignă

Hiperplazia prostatică benigna reprezintă mărirea benignă (necanceroasă j a glandei prostate, care conduce la dificultăţi de urinare.
Hiperplazia prostatică benignă (HPB) devine din ce în ce mai frecventă odată cu avansarea în vârstă, în special după 50 de ani. Cauza exactă nu se cunoaşte, dar probabil este vorba de modificări produse de anumiţi hormoni, in special testosteron.

Pe măsură ce prostata se măreşte, aceasta comprimă progresiv uretra şi blochează fluxul urinar (obstrucţie urinară). Când un bărbat cu HPB urinează, vezica nu se goleşte complet. în consecinţă, urina stagnează în vezica urinară, crescând riscul de apariţie a calculilor urinari şi a infecţiilor de tract urinar. Obstrucţia prelungită poate produce leziuni renale.

Anumite medicamente, precum antihistaminicele şi decongestionantele nazale (eliberate fără reţetă medicală), cresc rezistenţa la fluxul urinar sau reduc contractilitatea vezicii urinare, astfel încât la un bărbat cu HPB produc retenţie temporară de urină.