Malocluzia

Malocluzia reprezintă alinierea anormală a maxilarelor, astfel încât dinţii nu se unesc normal.
Ocluzia se referă la alinierea normală a dinţilor atunci când gura este închisă. în mod ideal, dinţii de sus alunecă uşor peste dinţii de jos. Alinierea corectă a dinţilor previne suprasolicitarea selectivă a anumitor dinţi şi contribuie la menţinerea buzelor, obrajilor şi limbii în afara regiunilor în care pot fi muşcate. Dacă există malocluzie (modificarea alinierii normale), unii dinţi sunt solicitaţi prea mult, ceea ce poate conduce la rupturi ale coroanei sau la slăbirea acestora.

Cauze

O cauză frecventă a malocluziei este disproporţia între dimensiunea maxilarului şi dimensiunile dinţilor, sau între dimensiunile celor două maxilare. Aceste diferenţe pot să conducă la încălecarea dinţilor şi la modificarea liniei de ocluzie. O altă cauză este pierderea unuia sau mai multor dinţi: în aceste situaţii, dinţii din vecinătate se deplasează spre spaţiul nou creat, astfel încât îşi pierd alinierea normală. Cauze mai rare de malocluzie sunt alinierea incorectă a fragmentelor osoase în cazul unei fracturi de maxilar, suptul degetului după vârsta de 4 ani, tumorile cavităţii bucale sau ale maxilarului şi montarea incorectă a coroanelor, plombelor, fixatoarelor şi aparate-lor dentare. Malocluzia poate avea şi determinare ereditară.

Simptome şi diagnostic

De obicei malocluzia nu produce simptome în prima fază. în final însă poate determina slăbirea sau ruperea dinţilor aliniaţi incorect,.din cauza suprasolicitării. Malocluziile severe pot de asemenea determina dificultăţi sau disconfort la muşcat şi mestecat, precum şi dificultăţi de vorbire. Dacă boala- împiedică efectuarea corectă a igienei orale; creşte riscul de apariţie a bolilor gingivale şi a cariilor. Malocluzia este diagnosticată de medicul stomatolog în timpul examinării dentare.

Profilaxie şi tratament

După pierderea sau extracţia unuia sau mai multor dinţi (de exemplu, spre a face loc pentru dinţii perma-nenţi) , deplasarea dinţilor restanţi poate fi prevenită cu ajutorul unor aparate dentare sau a altor dispozitive ortodontice. După ce dinţii sunt aliniaţi corect şi aparatul dentar este îndepărtat, persoana va trebui să poarte un fixator în timpul nopţii timp de 2-3 ani pentru a-şi menţine poziţia normală a dinţilor.
Malocluzia poate fi corectată în mai multe feluri. Dinţii pot fi realiniaţi prin aplicarea unei forţe uşoare permanente cu ajutorul unui aparat dentar (fire şi arcuri prinse la nişte dispozitive de ataşare fixate pe dinţi cu adeziv dentar) sau ai unui fixator (un aparat dentar care poate fi scos, alcătuit din fire şi o placă de plastic ce se fixează pe plafonul bucal). în cazul anumitor forme de malocluzie minoră, terapia or c ont că se —ate realiza cu aparate puţin vizibile. Une un singur "li pozitv nu este suficient, fiind necesară inter» "m4 - chirurgicală pentru modificarea maxilarului. Alte metode pentru tratamentul malocluziei sunt pilirea selectivă a anumitor dinţi sau modificarea acestora cu ajutorai unor coroane sau al altor metode de restaurare dentară.