HIPOMAGNEZIEMIA

Hipomagneziemia semnifică scăderea sub valoarea normală a concentraţiei sanguine a magneziului. Cele mai frecvente cauze de hipomagneziemie sunt scăderea aportului dietetic (din cauza înfometării) şi reducerea absorbţiei intestinale (malabsorbţie). Hipomagneziemia este întâlnită frecvent la persoanele care consumă cantităţi mari de alcool, precum şi la cele care au diaree cronică. De asemenea, poate fi cauzată de excreţia renală crescută de magneziu. Creşterea nivelului de aldosteron, hormon antidiuretic, sau hormoni tiroidieni poate cauza hipomagneziemie prin creşterea excreţiei renale de magneziu. Diureticele, amfotericina B (un medicament antifungic), sau cisplatinul (i|n medicament chimio-terapie) pot de asemenea cauza hipomagneziemie.

Simptomele bolii includ greaţă, vomă, somnolenţă, stare de slăbiciune, modificări de personalitate, spasme musculare, tremor şi pierderea apetitului. Diagnosticul se stabileşte prin determinarea concentraţiei sanguine a magneziului, care este scăzută.

Aportul de magneziu trebuie crescut când deficitul cauzează simptome sau când concentraţia magneziului este foarte scăzută. Se poate administra pe cale orală (de obicei sub formă de cantităţi mici de hidroxid de magneziu) sau prin injectare intramusculară sau intravenoasă.