Pneumonia dobândită în spital sau In centrele de îngrijire medicală

Pneumonia care este dobândită în spital sau într-un alt tip de instituţie în care se asigură îngrijiri medicale tinde să fie mult mai severă decât pneumonia dobândită în comunitate. Microorganismele din aceste instituţii sunt de obicei mai agresive şi sunt mult mai rezistente la tratament. Mai mult, petsoanele din spital şi din -ntrele de byrijire -unt în =»eneril foarte bolnave chiar si 1 *iăsă aib i - neumonie în comparaţie cu persoanele caie trăiesc în comunitate, astfel încât capacitatea lor de a combate infecţia este scăzută.

Pneumonia stafîlococică. Staphylococcus aureus cauzează numai 2% din pneumoniile dobândite în comunitate, însă este agentul etiologic în 10% până la 15% din pneumoniile dobândite în spital. Acest tip de pneumonie apare cel mai frecvent la persoanele spita-lizate pentru o altă boală şi de obicei apare la persoane foarte tinere, foarte în vârstă sau a căror rezistenţă este scăzută din cauza altor boli. Apare de asemenea la alcoo-lici. Deşi nu este frecventă, pneumonia stafîlococică este gravă - mortalitatea este cuprinsă între 15% şi 40%, parţial deoarece persoanele care fac o astfel de pneumonie sunt deja grav bolnave.

Stafilococul produce simptome tipice de pneumonie, însă frisoanele şi febra sunt mai persistente în pneumonia stafilococică decât în pneumonia pneumococică. Uneori simptomele se agravează rapid, cu deteriorarea gravă şi potenţial fatală a funcţiei pulmonare. Stafilococul poate produce uneori formarea unor colecţii de puroi (abcese) în plămâni şi la copii poate determina formarea unor chisturi pulmonare care conţin aer (pneumatocele). Bacteriile pot fi transportate de fluxul sanguin şi astfel pot infecta şi alte regiuni ale corpului, cu producerea de puroi în zonele respective. Se întâlneşte relativ frecvent acumularea de puroi în spaţiul pleural (empiemul) Aceste colecţii purulente sunt drenate cu ajutorului unui ac sau al unui tub de dren.
Antibioticele active împotriva stafilococului, de obicei un tip de peniciline denumite oxacilină sau nafcilină, sau un alt medicament echivalent sunt administrate bolnavului cât mai curând posibil. însă din ce în ce mai multe tulpini de stafilococ capătă rezistenţă la aceste peniciline, fapt care impune utilizarea altor antibiotice, cum ar fi vancomicina.

Pneumonia cu bacterii gram-negative. Bacteriile gram-negative, cum ar fi Klebsiella (pneumonia Friedlănder), Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Serratia şi Acinetobacter, cauzează de obicei o formă gravă de pneumonie.
Pneumoniile cu bacterii gram-negative apar aproape întotdeauna numai la persoanele spitalizate sau care trăiesc la centrele de îngrijire; aceste bacterii produc rareori infecţii la persoanele sănătoase. Bacteriile gram-negative sunt o cauză frecventă a pneumoniilor apărute la persoanele ventilate mecanic (cuplate la aparate de respirat, în unităţile de terapie intensivă). Alte persoane cu risc sunt copiii mici, persoanele în vârstă, alcoolicii i persoanele cu boli cronice, în special cu afecţiuni ale sistemului imunitar.

Simptomele pneumoniei cu bacterii gram-negative sunt aceleaşi cu ale pneumoniei cu bacterii gram-pozMve, numai că boala este mai severă şi se agravează mai rapid. Bacteriile gram-negative pot distruge rapid parenchimul pulmonar, astfel încât boala se agravează în scurt timp. Manifestările obişnuite sunt febra, tuşea şi dispneea. Sputa expectorată poate fi vâscoasă şi roşie - de culoarea şi consistenţa jeleului de coacăze.
Datorită gravităţii infecţiei, pacientul este tratat intensiv în spital eu antibiotice, oxigen suplimentar şi administrarea de lichide intravenos. Uneori pacientul trebuie ventilat mecanic. în pofida tratamentului excelent, între 15% ci 503/o din pacienţii cu pneumonie cu bacterii gram neg uive ce:ndeazi.