Profilaxia şi tratamentul cancerului

Radioterapia

Radioterapia constă în aplicarea unui câmp sau a unor raze cu intensitate crescută, la nivelul unei zone sau organ al corpului. Acest câmp poate fi generat de substanţe radioactive (cum este cobaltul), sau cu ajutorul unui accelerator de particule (liniar). în alte situaţii, substanţa radioactivă se injectează intravenos şi se acumulează la nivelul tumorii maligne (de exemplu, iodul radioactiv, utilizat în tratamentul cancerului tiroidian, sau implanturile radioactive, care se plasează direct în patul tumoral). Acceleratorul liniar direcţionează radiaţiile direct la nivelul tumorii, iar în acest timp ţesuturile normale sunt protejate cât mai mult posibil. Pentru a reduce expunerea ţesuturilor normale la radiaţii, se folosesc mai multe direcţii de administrare.

Radiaţiile distrug în special celulele care se divid rapid. Celulele tumorale se divid mai des decât celulele normale, astfel încât sunt mai vulnerabile la acţiunea radiaţiilor. Cu toate acestea, există diferenţe de sensibilitate a diferitelor cancere la radiaţii; unele sunt foarte rezistente şi nu pot fi tratate cu succes prin radioterapie. Din păcate, radiaţiile produc leziuni ale ţesuturilor normale adiacente tumorii, în special ale ţesuturilor în care celulele normale se divid rapid, cum sunt pielea, măduva osoasă, foliculii firelor de păr şi mucoasa tractului digestiv. Radiaţiile afectează de asemenea ovarele şi testiculele. în timpul tratamentului se încearcă aplicarea cât mai exactă a tratamentului, astfel încât celulele normale să fie protejate.

Radioterapia se administrează fracţionat, într-o perioadă lungă de timp. Această formă de administrare amplifică efectele letale ale radiaţiilor asupra celulelor tumorale şi totodată reduce efectele toxice asupra celulelor normale. Explicaţia constă în faptul că celulele normale au capacitatea de a se autorepara rapid după expunerea la radiaţii.
Radioterapia deţine un rol cheie în vindecarea multor cancere, cum ar fi boala Hodgkin, limfomul non-hodgkinian în stadii precoce, cancerul cu celule scuamoase prezent la nivelul capului sau gâtului, seminomul (un tip de cancer testicular), cancerul de prostată, cancerul de sân în stadii precoce, cancerul pulmonar cu alte celule decât mici, în stadii precoce şi meduloblastomul (o tumoră care afectează creierul sau măduva spinării). în cazul cancerului laringian şi de prostată aflat în stadii precoce, rata de vindecare prin radioterapie este identică cu cea obţinută prin intervenţie chirurgicală.

Radioterapia ameliorează simptomele atunci când vindecarea nu este posibilă, cum este cazul în mielomul multiplu şi formele avansate de cancer pulmonar, esofagian, de cap sau gât şi gastric. Prin reducerea tempo¬rară a volumului tumoral, radioterapia reprezintă o metodă paliativă care contribuie la ameliorarea simpto- melor determinate de răspândirea cancerului la nivelul oaselor sau creierului.

Noi tehnici de administrare a radioterapiei, foarte exactă şi în doze mari, cum ar fi iradierea cu protoni, sunt eficace pentru tratarea unor tumori localizate în regiuni în care afectarea ţesuturilor normale poate pro¬duce complicaţii grave, cum ar fi globii oculari, creierul, sau măduva spinării. Implanturile radioactive (mici gra¬nule de substanţă radioactivă) se utilizează frecvent pentru tratamentul cancerului de prostată. Aceste implanturi asigură iradierea masivă a tumorii, în timp ce iradierea ţesuturilor din jur este foarte redusă.