Tahicardia ventriculară

Tahicardia ventriculară reprezintă o aritmie cu origine ventriculară, în care frecvenţa cardiacă este mai mare de 120 de bătăi pe minut.
Tahicardia ventriculară poate fi considerată o secvenţă de extrasistole ventriculare consecutive. Câteodată doar câteva astfel de bătăi se succed împreună şi apoi inima revine la ritmul de bază, normal. Tahicardia ventriculară care durează mai mult de 30 de secunde se numeşte tahicardie ventriculară susţinută. Tahicardia ventriculară susţinută apare de obicei la persoane cu boli cardiace organice care afectează ventriculii. Cel mai frecvent apare la câteva săptămâni sau luni după un infarct miocardic. Este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă. Totuşi, mai rar, tahicardia ventriculară apare la persoane tinere care nu suferă de boli cardiace.

Simptome şi diagnostic

Aproape întotdeauna persoanele tu tahicardie ventriculară resimt palpitaţii. Tahicardia ventriculară susţinută poate fi periculoasă pentru că ventriculii nu se umplu corespunzător şi nu pot pompa sângele. Ten¬siunea arterială de obicei scade şi se instalează insufi¬cienţa cardiacă. Tahicardia ventriculară susţinută este de asemenea periculoasă deoarece se poate agrava până când degenerează în fibrilaţie ventriculară - o formă de stop cardiac. Uneori tahicardia ventriculară cauzează puţine simptome, chiar şi la frecvenţe de până la 200 bătăi pe minut, dar rămâne totuşi extrem de periculoasă.
Electrocardiografia (ECG) A este folosită pentru a diag-nostica tahicardia ventriculară şi este utilă pentru a stabili dacă tratamentul este necesar sau nu. Un electrocardiograf portabil (Holter) poate fi folosit pentru a înregistra ritmul cardiac pe 24 de ore.

Tratament

Tahicardia ventriculară se tratează atunci când produce simptome, sau când episodul durează mai mult de 30 de secunde (chiar dacă acesta nu produce simptome). Tahicardia ventriculară susţinută necesită tratament de urgenţă. Dacă episodul de tahicardie face ca tensiunea arterială să scadă până la un nivel prea scăzut este nece-sară cardioversia imediată. Pentru a opri tahicardia ventriculară se pot administra medicamente intravenos. Cele mai folosite medicamente folosite sunt lidocaina, procainamida sau amiodarona.
Se pot efectua mai multe investigaţii pentru a determina zonele mici, anormale de la nivelul ventriculilor, iden¬tificate cu ajutorul electrocardiogramei, care sunt de obicei responsabile de tahicardia ventriculară susţinută. Acestea includ ablaţia cu radiofrecvenţă (administrarea de energii de o anumită frecvenţă prin intermediul unui electrod introdus în inimă prin cateterizare) sau operaţiile pe cord deschis.
Dacă tratamentul nu dă rezultate, poate fi implantat un defibrilator automat (un dispozitiv de dimensiuni mici care poate depista aritmia şi care declanşează un şoc electric .pentru a o opri). Această, procedură este similară cu implantarea unui pacemaker.