Am coagulat câte ceva din înțelepciunea care s-a pogorât asupra noastră la Unibuc în ultimii ani de ACM. Lista nu e completă și majoritatea chestiilor se îmbunătățesc pe termen mai lung, deci zic că e important să le urmăriți la fiecare concurs pe care-l dați. Sper să vă fie de folos. Cu cât o să am ocazia să vă observ, am să încerc să produc observații mai personalizate :).
Aspecte generale
- Evaluați-vă echipa și gândiți-vă ce strategie abordați. E *foarte bine* ca toți 3 să fiți buni la implementări, deși merge treaba și cu 2. Cu 1 e bottleneck de la un anumit nivel încolo. De la orice nivel porniti, toti ar trebui sa va antrenati implementarea permanent. Nu vă apucați de o problemă fără să o discutați cu alt membru al echipei. *Discutați și implementarea*.
- Începeți cu problemele cele mai ușoare. În caz că par să fie mai multe de aceleași nivel, alegeți problema mai comfortabilă. Nu băgați euristici nedemonstrate, bulăneli, ciucuieli înainte să epuizați orice altă variantă. Dacă începeți concursul cu o *intuiție* random, bad things will happen. Țineți un tab deschis cu clasamentul și dați refresh des ca să evaluați dificultatea problemelor. În general nu vă asumați riscuri mari prea devreme.
- Timpul la calculator este cea mai valoroasă resursă pe care o aveți. Nu faceți debug la calculator. Băieții de la ITMO zic că în momentul în care submitezi o sursă care nu e Accepted, din orice motiv, îți printezi sursa (la concursurile oficiale e posibil, la antrenamente va uitati pe laptopul vostru), te dai la o parte și lași pe altcineva care știe să facă altă problema. În momentul în care găsiți un bug, nu-i răsturnați scaunul nefericitului de la calculator, probabil aveți mai multe. Mai petreceți un minut sau două ca să verificați sursa cap-coadă și apoi resubmitați.
- Nu vă blocați. Dacă o problemă vă ia mult mai mult timp decât ați plănuit (sau pare că ar trebui, conform clasamentului) fiți flexibili și treceți la altceva, probabil refresh-ul mental vă va ajuta oricum când reveniți la cea inițială.
- Regulile astea se relaxează spre finalul concursului.
Despre români
- Cu probabilitate mare nu veți ajunge să luați Accepted pe tot ce știți să rezolvați. În funcție de subiecte, puteți nici să nu ajungeți la chestii grele în timpul concursului. Asta se întâmplă fiindcă suntem, ca nație, horror-show la implementări. Ho. Rrror. Asta se întâmplă fiindcă:
1. Nu suntem tractoriști. În general puțini dintre noi se pot concentra pe o sursă lungă fără să facă greșeli fatale. Asta se rezolvă cu exercițiu.
2. Mai important din punctul meu de vedere -și e o chestie cu care am să vă bat la cap constant- *nu știm să evităm tractoreala*. E un skill care nu e cultivat deloc la Olimpiadă, din diverse motive. La ACM e *esențial*. Nu vă opriți la prima idee care merge, ever. Simplificați. Folosiți particularitățile problemei ca să obțineți o sursă cât mai scurtă. Nu aruncați cu structuri de date dacă nu e nevoie (e boală mare asta la noi). Învațați-vă să apreciați o soluție foarte elegantă/succintă la fel de mult cum apreciați o soluție inteligentă la o problemă dificilă. Înainte să analizați soluții/surse la ce n-ați știut să faceți, analizați-le la ce ați făcut. Vedeți unde ați pierdut timp aiurea. Întotdeauna.
- Suntem prea dopați. Accentul în pregătire trebuie pus în primul rând pe probleme ad-hoc, nu pe tehnică. Soluțiile trebuie să vină dinspre particularitățile problemei spre voi, prin observații utile. Noi suntem obișnuiți să vină dinspre noi înspre problemă prin reducere semi-straightforward la ceva semi-clasic. Chestia asta împreună cu evitatul tractorelii, invocat mai sus, sunt după mine principalele 2 chestii la care suferim în general la concursurile de info în România. De altfel, sunt și legate. Gânditul mai strâns pe problemă duce și la implementări mai naturale.
Va mai urma