Mielomul multiplu

Diagnostic

Mielomul multiplu poate fi descoperit chiar şi înainte de debutul simptomelor, atunci când pe radiografiile efectuate pentru alte motive se observă scăderea densităţii osoase. Pierderea de ţesut osos poate fi generalizată sau limitată la regiuni din anumite oase.

Mielomul multiplu este suspectat uneori pe baza simptomelor, cum ar fi durere de spate sau în alte zone osoase, oboseală, febră şi echimoze. Analizele sanguine efectuate pentru investigarea unor astfel de simptome indică făptui că persoana respectivă are anemie, puţine globule albe, puţine plachete, sau insuficienţă renală.
Cele mai utile două analize sanguine sunt electroforeza serică şi imunoelectroforeza. Cu ajutorul acestora se detectează şi se identifică la majoritatea persoanelor cu mielom multiplu prezenţa în exces a unui singur tip de anticorp. Medicii măsoară şi concentraţiile anumitor tipuri de anticorpi, în special IgG, IgA şi IgM.
De obicei se măsoară şi concentraţia sanguină a calciului. Urina colectată timp de 24 de ore se analizează pentru determinarea calitativă şi cantitativă a proteinelor pe care le conţine. La jumătate din persoanele cu mielom multiplu, urina conţine proteine Bence Jones.

Pentru confirmarea diagnosticului se efectuează aproape întotdeauna o biopsie de măduvă osoasă A. Când o persoană are mielom multiplu, la biopsie se observă prezenţa a numeroase plasmocite cu organizare tisulară anormală, în straturi şi grupuri; de asemenea, chiar şi celulele individuale au morfologie anormală.
în plus, alte analize sanguine sunt utile pentru a stabili prognosticul general pentru o anumită persoană. Creşterea nivelului de beta2-microglobulină şi proteină C-reactivă în sângele pacientului la momentul diagnosticului sunt elemente care indică o speranţă mai redusă de viaţă şi influenţează deciziile terapeutice.