Reacţiile alergice

Simptome şi diagnostic

Majoritatea reacţiilor alergice sunt uşoare, fiind reprezentate de lăcrimat, prurit ocular, curgerea nasului, prurit cutanat şi strănut. Erupţiile cutanate sunt frecvente, fiind adeseori pruriginoase. La nivelul tegumentului pot apărea zone proeminente mici (în caz de urticarie) sau extinse (în caz de angioedem) A. Edemul este cauzat de acumularea în ţesuturi a lichidelor, care părăsesc vasele sanguine. în funcţie de regiunile afectate, angioedemul are gravitate variabilă. Alergiile pot declanşa crize de astm. Anumite reacţii alergice, denumite reacţii anafilactice ■, ameninţă viaţa pacienţilor. Se produce constricţia căilor respiratorii (care determină apariţia wheezingului) şi dilatarea vaselor sanguine (cu scăderea consecutivă a presiunii arteriale).

Medicul stabileşte iniţial dacă reacţia respectivă este alergica. Pacienţilor li se cer informaţii despre rudele apropiate care au alergii, deoarece există o predispoziţie genetică faţă reacţiile de acest tip. De obicei se efectuează analize sanguine cu scopul de a detecta un anumit tip de globule albe, denumite eozinofile. Numărul eozinofilelor creşte maircat în caz de reacţii alergice.

Deoarece fiecare reacţie alergică este declanşată de un alergen specific, scopul principal al diagnosticului este identificarea alergenului implicat. Adeseori, pacientul şi medicul reuşesc această identificare pe baza momentului în care alergia a debutat şi a frecvenţei şi momentului în care se produc reacţiile alergice (de exemplu, în anumite anotimpuri, sau după consumul anumitor alimente).

Pentru identificarea alergenilor specifici, cele mai utile sunt testele cutanate. în general, mai întâi se efectuează un test de iritare a pielii. Se prepară soluţii diluate din extracte de polen (de la pomi, iarbă, buruieni, spori ai fungilor), praf, substanţe de origine animală, venin de insecte, alimente şi unele medicamente. Pe tegumentul pacientului se pune câte o picătură din fiecare soluţie, iar ulterior tegumentul este înţepat cu un ac. Dacă individul este alergic la una sau mai multe din aceste substanţe, local apare o pustulă şi pielea din jur se înroşeşte. Umflătura apare în decurs de 15-20 de minute. Aria cutanată în care se desfăşoară reacţia are diametrul de aproximativ 1,5 cm. Testul iritaţiei tegumentare ajută la identificarea majorităţii alergenilor. Dacă nu este identificat nici un alergen, o cantitate mică din fiecare soluţie se poate injecta subcutanat. Acest tip de test cutanat este mai sensibil. înainte de efectuarea testului, pacienţii nu trebuie să ia antiliistaminice, deoarece acestea inhibă răspunsul organismului la alergen.

Când testele cutanate nu pot fi realizate (de exemplu, în caz de erupţie cutanată generalizată) , se foloseşte rin test special (RĂST = radioallergosorbent). în cadrul acestui test se măsoară concentraţiile sahguine ale diferitelor tipuri de IgE care recunosc în mod specific anumiţi alergeni, astfel încât medicul poate identifica alergenul responsabil pentru reacţiile alergice.