Extrasistolele ventriculare

Bătăile ventriculare premature (bătăile ventriculare ectopice, contracţiile ventriculare premature, extrasistolele ventriculare) sunt bătăi cardiace suplimentare datorate activării electrice anormale la nivelul ventriculilor, care se produc înaintea unei bătăi cardiace normale.

Extrasistolele ventriculare sunt frecvente, mai ales la persoanele vârstnice. Această aritmie poate fi provocată de stresul fizic sau emoţional, de consumul de cafeina (în băuturi şi în alimente) sau de alcool, sau de folosirea unor remedii împotriva răcelii sau a febrei Care conţin medicamente ce stimulează iniina - cum ar fi pseudo- efedrina. Alte cauze includ boala cardiacă ischemică (mai ales în timpul sau imediat după un infarct miocardic) şi boli ce fac ca ventriculii să se dilate, cum ar fi insu¬ficienţa cardiacă sau bolile valvulare.

Simptome şi diagnostic
Extrasistolele ventriculare izolate au un efect foarte slab asupra funcţiei de pompă a inimii şi de obicei nu produc simptome decât atunci când sunt extrem de frecvente. Simptomul principal este perceperea unei bătăi cardiace puternice sau perceperea lipsei unei bătăi cardiace. Extrasistolele ventriculare nu sunt grave în cazul persoanelor care nu suferă de boli cardiace. Când însă acestea se produc frecvent la persoane care au boli cardiace organice, ele pot fi urmate de aritmii mai grave,cum ar fi tahicardia ventriculară sau fibrilaţia ven-triculară, care pot conduce la moarte subită. ,
Pentru a diagnostica extrasistolele ventriculare se foloseşte electrocardiograma (ECG) A.

Tratament
La persoanele sănătoase din alte puncte de vedere nu este necesar nici un tratament, singurele măsuri indicate ■fiind scăderea stresului şi evitarea cafeinei, alcoolului şi medicamentelor care conţin stimulente cardiace (cum sunt cele care se pot elibera fără prescripţie medicala, de exemplu cele împotriva febrei şi a răcelii). Tratamentul medicamentos este de obicei prescris doar dacă simp-tomele simt intolerabile, sau dacă tiparul extrasistolelor ventriculare sugerează riscul dezvoltării progresive a tahicardiei ventriculare sau a fibrilaţiei ventriculare. De exemplu, prezenţa unei anomalii structurale cardiace sau extrasistole ventriculare consecutive sugerează acest risc. Beta-blocantele reprezintă de obicei prima opţiune, deoarece sunt medicamente reiatiy sigure. Totuşi unii pacienţi nu sunt de acord să le ia fiindcă ele pot induce o stare de oboseală.
După un infarct miocardic persoanele care au extra-sistole ventriculare frecvente pot reduce riscul apariţiei morţii subite prin tahicardie ventriculară sau prin fibrilaţie ventriculară prin administrarea de beta-blocante, sau prin realizarea unei angioplastii sau a unei operaţii de bypass aorto-coronarian pentru a trata boala cardiacă ischemică ■. Medicamentele antiaritmice pot opri extra¬sistolele ventriculare, dar pot de asemenea creşte riscul aritmiilor cardiace fatale. Astfel, medicii le prescriu doar la pacienţi atent selecţionaţi la care s-a evaluat riscul de a dezvolta aritmii grave.