Splenomegalia

Mărirea de volum a splinei (splenomegalia) *nu reprezintă o boală în sine, ci este rezultatul unei alte afecţiuni. Multe boli pot produce splenomegalie. Pentru a stabili cauza, medicul trebuie să ia în considerare afecţiuni care variază de la infecţii cronice la neoplasme sanguine.
Splina mărită captează şi stochează un număr foarte mare de celule şi plachete sanguine (hipersplenism), astfel încât determină reducerea numerică a acestor celule în sânge. Se formează un cerc vicios: cu cât splina captează mai multe celule şi plachete, cu atât devine mai mare; cu cât devine mai mare, cu atât captează mai multe celule şi plachete. în final, splina hipertrofiată captează şi globule roşii normale, pe care le distruge împreună cu cele anormale. în plus, acumularea în exces de celule şi plachete sanguine poate produce insuficienţă funcţională splenică.
Splina poate creşte atât de mult încât aportul sanguin să devină insuficient. în această situaţie,"regiunile splinei insuficient irigate sunt lezate şi se necrozează (mor), iar la nivelul lor se pot produce hemoragii.

Simptome şi semne

Splenomegalia nu produce multe simptome, iar despre manifestările prezente se poate considera că sunt deter¬minate de alte afecţiuni. Deoarece splina mărită este localizată în vecinătatea stomacului şi uneori comprimă acest organ, persoanele afectate pot avea senzaţie de saţietate după ce consumă o gustare mică sau uneori chiar şi fără a mânca. De asemenea, pot fi prezente dureri abdominale sau de spate, localizate în zona splinei; durerea poate iradia către umărul stâng, în special dacă anumite regiuni ale splinei nu sunt suficient irigate cu sânge şi se necrozează.
Când splina captează prea multe celule şi plachete sanguine, apar diferite complicaţii. Acestea includ ane¬mia (cauzată de scăderea numărului de globule roşii), infecţii frecvente (determinate de scăderea numărului de globule albe) şi creşterea riscului de sângerare (din cauza scăderii numărului de plachete).