Hipopituitarismul

Diagnostic

Deparece glanda pituitară stimulează alte glande, deficitul de hormoni pituitari conduce adeseori la reducerea concentraţiilor hormonilor produşi de celelalte glande. Ca urmare, trebuie luată în considerare existenţa disfuncţiei pituitare atunci când se evaluează un deficit al unei glande endocrine diferite, cum ar fi glanda tiroidă sau glandele suprarenale. Când simptome indică faptul că mai multe glande endocrine sunt hipoactive, medicul poate suspecta prezenţa hipopituitarismului sau a sindromului de hipofuncţie poliglandulară.

Evaluarea începe de obicei prin măsurarea concentraţiilor hormonilor produşi de glanda pituitară şi totodată măsurarea concentraţiilor hormonilor produşi de organele ţintă. De exemplu, o persoană cu hipotiroidism determinat de insuficienţa glandei pituitare prezintă scăderea nivelului de hormoni tiroidieni şi valori scăzute sau normale de hormon stimulator tiroidian, care este produs de glanda hipofiză. Prin contrast, la persoanele cu hipotiroidism primar (prin afectarea glandei tiroide) se constată valori scăzute de hormoni tiroidieni şi valori crescute ale hormonului stimulator tiroidian.

Producţia hipofizară de hormon de creştere este dificil de evaluat, deoarece nu există analize cu ajutorul cărora concentraţia acestui hormon să fie măsurată cu acurateţe. Organismul produce hormon de creştere în mai multe reprize pe zi, iar acest hormon este rapid utilizat. Astfel, concentraţia sanguină la un moment dat nu indică dacă producţia zilnică este normală. în schimb, medicii dozează în sânge factorul de creştere asemănător insulinei, tip I (IGF-I). Producţia de IGF-I este controlată de hormonul de creştere, iar nivelul IGF-I variază lent în funcţie de cantitatea totală de hormon de creştere produsă în decursul unei zile de glanda pituitară.
Deoarece concentraţiile hormonului luteinizant şi hormonului stimulator al foliculilor variază pe parcursul ciclului menstrual, măsurarea acestora la femeile în premenopauză poate fi dificil de interpretat. însă la femeile în postmenopauză care nu iau estrogen. concentraţiile de hormon luteinizant şi hormon stimu-lator al foliculilor sunt în mod normal ridicate.

Producţia de corticotropină se măsoară prin evaluarea variaţiilor concentraţiei hormonului său ţintă (cortizolul) la acţiunea unor stimuli (cum ar fi scăderea glicemiei după o infecţie cu insulină). Când nivelul cortizolului nu se modifică, iar nivelul sanguin al corticotropinei este normal sau scăzut, se stabileşte diagnosticul de deficit al producţiei de corticotropină.

Când diagnosticul de hipopitui ţarism este stabilit prin analize sanguine, glanda pituitară este de obicei evaluată prin tomografie computerizată (CT) sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN), pentru a se identifica anomaliile structurale existente. CT şi RMN ajută la evidenţierea regiunilor localizate în care există ţesut anormal, precum şi a măririi ori micşorării de volum a glandei pituitare. Vasele sanguine care irigă hipofiză pot fi examinate prin angiografie cerebrală.