Limfoamele non-hodgkiniene

Diagnostic şi clasificare

Pentru a diagnostica limfomul non-hodgkinian şi a-1 diferenţia de boala Hodgkin şi de alte afecţiuni care produc hipertrofia ganglionilor limfatici, se efectuează o biopsie dintr-un ganglion hipertrofiat.

Deşi sub denumirea de limfom non-hodgkinian sunt cuprinse peste 20 de boli diferite, acestea sunt grupate în general în trei mari categorii. limfoamele indolente se caracterizează prin supravieţuire prelungită (mulţi ani), chiar şi în absenţa tratamentului. Limfoamele agresive se caracterizează prin supravieţuire limitată la câteva luni în absenţ a tratamentului. I ar limfoamele foarte agresive sunt cele în care supravieţuirea în absenţa tratamentului este de numai câteva săptămâni. Deşi limfoamele non-hodgkinian afectează de obicei persoane de vârstă medie şi vârstnice, acestea pot fi întâlnite şi la copii sau la adulţi tineri, la care sunt în general mai agresive.

Stadializare

La multe persoane cu limfom non-hodgkinian, boala este deja răspândită în momentul diagnosticului. Numai în 10-30% din cazuri este limitată într-o anumită regiune. Stadializarea se realizează utilizând proceduri similare celor folosite în cazul bolii Hodgkin A. în plus, se efectuează aproape întotdeauna o biopsie osoasă.