Boala Hodgkin

Tratament şi prognostic

Cu radioterapie şi chimioterapie, majoritatea persoanelor cu boală Hodgkin pot fi vindecate.
Radioterapia aplicată ca unică metodă terapeutică vindecă aproximativ 80% din persoanele cu boală în stadiul IA sau IIA. Tratamentul se administrează de obicei in ambulatoriu, pe parcursul la 4-5 săptămâni. Iradierea se aplică la nivelul regiunilor afectate şi a ganglionilor limfatici din jur. Ca alternativă se poate folosi chimioterapia, urmată de radioterapie la persoanele cu stadiu IB sau IIB, sau la care ganglionii limfatici toracici sunt mult hipertrofiaţi.

Folosind această abordare, se obţine vindecarea în aproximativ 85% din cazuri.
în stadiile III şi IV se utilizează o asociere de medica¬mente chimioterapice. Cea mai frecvent folosită combinaţie în cazul bolii Hodgkin este ABVD (doxorubicină [Adriamicină], bleomicină, vinblastină şi dacarbazină). Fiecare cură de chimioterapie durează 1 lună, iar durata totală a tratamentului este de 6 luni sau mai mult. Uneori se utilizează alţe asocieri chimio¬terapice, însă nu se ştie dacă acestea sunt superioare curei ABVD.
Este incert dacă persoanele cu boală în stadiul III obţine beneficii suplimentare atunci când la chimioterapie se asociază radioterapia. La pacienţii cu ganglioni limfatici intratoracici foarte mari, adminis¬trarea radioterapiei este de obicei recomandată. Rata de vindecare a persoanelor cu boală în stadiul III este cuprinsă între 70% şi 80%. în cazul celor cu boală în stadiul IV este mai redusă, însă depăşeşte 50%.

Deşi chimioterapia ameliorează semnificativ şansa de vindecare, efectele secundare pot fi severe. Medica¬mentele utilizate pot determina sterilitate temporară sau permanentă, creşterea riscului de infecţii, leziuni ale diferitelor organe (cum ar fi inima şi plămânii) şi căderea reversibilă a părului. Uneori, după 5-10 ani de la admi¬nistrarea chimioterapiei pentru boală Hodgkin, persoanele respective fac leucemie. Există şi riscul de apariţie a limfomului non-Hodgkin sau a altor neo¬plasme, cum ar fi cancerul de plămân, sân, sau gastric, după 10 ani sau mai mult de la finalizarea tratamentului bolii Hodgkin; riscul este mai mare atunci când pacienţii respectivi au primit şi radioterapie.

Un individ cu remisiune (boală aflată sub control) după tratamentul iniţial, însă care prezintă recădere (reapariţia celulelor limfomatoase), are o şansă mai mică de supravieţuire pe termen lung. Rata de vindecare la indivizii cu recădere variază între 10% şi 50%. în cazul celor la care recăderea se produce în primele 12 luni după tratamentul iniţial, ratele de vindecare sunt oarecum mai mici, în timp ce la cei cu recădere tardivă sunt relativ mai mari. Indivizii care fac recădere după tratamentul iniţial sunt trataţi ulterior cu chimioterapie în doze obişnuite urmată de chimioterapie în doze mari. Această formă de tratament este urmată în general de transplant de celule stem, care presupune utilizarea unor celule stem prelevate chiar de la pacient A. Dacă recăderea se produce la peste 1 an de la tratamentul iniţial, transplantul de celule stem nu este întotdeauna necesar. Chimioterapia în doze mari asociată cu transplant de celule stem reprezintă în general o procedură sigură, riscul de deces asociat cu tratamentul fiind mai mic de 5%.