Paralizia Bell

Paralizia Bell reprez ntă slă'~iouree bruscă sau paralizia muşchilor dintr-o jumatau 1 feţei, cauzată de disfuncţia nervului cranian VII (nervulfacial), care inervează muşchii feţei Paralizia Bell afectează aproximativ 23 din xoo.ooo de oameni la un moment dat. Cauza bolii este necunoscută, însă poate fi implicat edemul nervului fa¬cial ca reacţie la o boală imunologică sau la o infecţie virală. Edemul comprimă nervul şi reduce astfel aportul sanguin. Există dovezi care sugerează că infecţia cu her-pes simplex, un virus, ar putea fi cauza. De asemenea, boala Lyme este o cauză frecventă a paraliziei Bell, în special în partea de nord-est a Statelor Unite. La persoanele de rasă neagră, o cauză des întâlnită este sarcoidoza.

Simptome şi semne

Primul simptom poate fi durerea localizată posterior de ureche, care apare cu câteva ore sau chiar cu o zi sau două înainte de slăbiciunea muşchilor faciali. în paralizia Bell, slăbiciunea muşchilor faciali se instalează brusc şi variază de la uşoară până la paralizie completă. Simpto-mele ating maximumul după 48 de ore. Este afectată o singură jumătate a feţei. Regiunea slăbită devine inexpresivă şi pliurile faciale se şterg. însă persoanele afectate simt ca şi cum faţa le este răsucită, deoarece muşchii de pe partea neafectată tracţionează structurile afectate de partea respectivă de fiecare dată când se adoptă o expresie facială. Majoritatea pacienţilor resimt amorţeală sau senzaţie de greutate la nivelul regiunii respective, chiar dacă sensibilitatea rămâne normală.

Când este afectată partea superioară a feţei, închiderea ochiului respectiv poate fi dificilă şi se poate realiza incomplet. Din acest motiv ochiul se poate usca, cu apariţia durerii, leziunilor oculare şi chiar a orbirii. De isemenea, globul ocular se deplasează în sus când ochiul îste închis.
Paralizia Bell poate interfera cu secreţia salh^ră, cu sensibilitatea gustativă în partea anterioară a limbii, sau ■ cu secreţia lacrimală. Urechea de partea afectată poate percepe sunetele ca fiind anormal de puternice (o boală denumită hiperacuzie), deoarece muşchiul care întinde timpanul este paralizat. Acest muşchi este situat în urechea internă.

Uneori, atunci când nervul facial se vindecă, acesta formează conexiuni anormale, ceea ce conduce la producerea unor mişcări neaşteptate ale unor muşchi faciali, sau la apariţia secreţiei lacrimale („lacrimi de crocodil") în timpul secreţiei salivare.