REGURGITATIA AORTICA

Simptome şi diagnostic
Regurgitaţia aortică uşoară nu produce simptome, ci doar un suflu caracteristic care poate fi ascultat cu ajutorul stetoscopului de fiecare dată când ventriculii se relaxează. Persoanele cu regurgitaţie aortică severă pot resimţi palpitaţii (perceperea bătăilor inimii), deoarece ventriculul stâng se măreşte şi se contractă cu mai multă putere. Acesta se dilată pe măsură ce cantitatea de sânge pe care o conţine creşte. în cele din urmă se instalează insuficienţa cardiacă, cu acumularea de lichid la nivel pulmonar. Insuficienţa canfiiacă provoacă dispnee de efort. Adoptarea poziţiei culcate, mai ales pe timpul nopţii .(când pacientul stă mai mult culcat în timpul somnului), face ca respiraţia să fie dificilă. Poziţia in şeZut sau în stând permite lichidului să se retragă din partea superioară a plămânilor, restaurând astfel respi¬raţia normală. Aproximativ 5% din persoanele cu regur¬gitaţie aortică au dureri toracice din cauza fluxului sanguin inadecvat către miocard (angină), mai ales în timpul nopţii.
Pulsul - denumit uneori puls prăbuşit - este iniţial foarte puternic şi apoi dispare rapid deoarece sângele se scurge înapoi prin valva aortică şi din acest motiv tensiunea arterială scade brusc.
Medicul suspectează de obicei această afecţiune pe baza examenului clinic (la care se constată puls prăbuşit, sau suflu cardiac caracteristic) şi a imaginii cordului mărit pe radiografie. Electrocardiografia (ECG) poate arăta semnele măririi ventriculului stâng. Ecocardiografia poate arăta valva cu defect şi îl ajută pe medic să stabi¬lească cât de severă este regurgitaţia şi dacă este nevoie de înlocuirea valvei prin intervenţie chirurgicală. înainte de operaţie se efectuează angiografie coronariană deoarece 20% dintre persoanele cu regurgitaţie aortică au boală coronariană ischemică.

Tratament

Insuficienţa cardiacă determinată de regurgitaţia aortică poate fi iniţial tratată medicamentos. Ultima opţiune terapeutică luată în calcul este intervenţia chirurgicală, cu excepţia situaţiilor în care regurgitaţia aortică nu este uşoară. în săptămânile de dinaintea intervenţiei chirurgicale insuficienţa cardiacă se tratează cu digoxină şi cu un medicament care dilată vasele de sânge şi care astfel reduce munca inimii - cum ar fi un blocant al canalelor de calciu, un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, sau hidralazină plus nitrat -A. Atunci când inhibitorul enzimei de conversie este contra-indicat se poate folosi un blocant al receptorilor de angiotensină II. Folosirea unei pacemaker pentru a creşte frecvenţa cardiacă poate uneori reduce severitatea insuficienţei cardiace.
înainte ca ventriculul stâng să fie afectat ireversibil şi insuficienţa cardiacă să devină prea severă, valva afectată trebuie înlocuită chirurgical cu o valvă artificială. De obicei se efectuează periodic ecocardiografie pentru a vedea cât de repede se măreşte ventriculul stâng, astfel încât operaţia să fie programată la momentul potrivit.
Chiar şi pacienţii cu regurgitaţie aortică uşoară trebuie să primească antibiotice înaintea intervenţiilor chirurgicale, stomatologice, sau a altor intervenţii - pentru a reduce riscul de infecţie a valvei afectate.