Hiperaldosteronismul

In hiperaldosteronism, producţia excesivă de aldosteron conduce la retenţie lichidiană şi creşterea presiunii sanguine, stare de slăbiciune şi rareori, la paralizie.
Aldosteronul, un hormon produs şi secretat de glandele suprarenale, semnalizează rinichilor să excrete mai puţin sodiu şi mai mult potasiu. Producţia de aldosteron este reglată parţial de corticotropină (secretată de glanda pituitară) şi parţial de sistemul renină-amgio- tensină-aldosteron A. Renina, o enzimă produsă de rinichi, controlează activarea hormonului angiotensină, care stimulează glandele suprarenale să producă aldosteron.
Hiperaldosteronismul poate fi cauzat de o tumoră (de obicei un adenom benign) a unei glande suprarenale (o afecţiune denumită sindrom Conn), cu toate că uneori ambele glande sunt afectate şi hiperactive. Ocazional, hiperaldosteronismul apare ca răspuns la anumite boli, cum ar fi creşterea excesivă a presiunii sanguine (hipertensiune arterială) sau îngustarea uneia dintre arterele renale.	t

Simptome şi diagnostic

Creşterea nivelului de aldosteron poate conduce la scăderea nivelului de potasiu. Scăderea potasiului este adeseori asimptomatică, însă uneori se manifestă prin slăbiciune musculară, senzaţie de furnicături, spasme musculare şi perioade de paralizie temporară. Unele persoane prezintă sete intensă şi urinează frecvent.
Când se suspectează diagnosticul de hiperaldo¬steronism, primele analize efectuate sunt măsurarea concentraţiei sanguine a sodiului şi potasiului. De asemenea, poate fi măsurat şi nivelul aldosteronului. Când valorile obţinute sunt ridicate, se administrează spironolactonă (un medicament care blochează acţiunea aldosteronului) pentru a vedea dacă nivelul sodiului şi potasiului revine la normal. în sindromul Conn, concen¬traţia reninei este de asemenea foarte scăzută.
Când producţia de aldosteron este excesivă, medicii examinează glandele suprarenale p*entru a identifica prezenţa unei tumori benigne (adenom). Tomografia computerizată (CT) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN) pot fi utile, însă uneori pentru localizarea sursei de hormon trebuie analizate mostre de sânge prelevate din diferite regiuni ale corpului.

Tratament

Tumorile identificate pot fi de obicei extirpate chirurgical. Ulterior, presiunea sanguină revine la nor¬mal, iar în 70% din cazuri dispar şi celelalte simptome. Dacă nu se identifică o tumoră, iar ambele glande sunt hiperactive, extirparea parţială a glandelor suprarenale poate să nu controleze hipertensiunea arterială, iar extirparea totală poate conduce la apariţia bolii Addison, care necesită tratament hormonal de substituţie pentru tot restul vieţii. însă de obicei simptomele pot fi controlate prin administrarea de spironolactonă, iar hipertensiunea poate fi tratată cu medicamente obişnuite. Din aceste motive, extirparea ambelor glande suprarenale este rareori necesară.