Leucemia limfocitară cronică

Prognostic

Majoritatea tipurilor de LLC progresează lent. Medicul determină cât de avansată e boala pentru a putea stabili prognosticul pacientului respectiv. Stadializarea se realizează pe baza unor factori precum numărul de limfocite din sânge şi din măduva osoasă, dimensiunile splinei şi ficatului, prezenţa sau absenţa anemiei şi numărul de plachete.
Persoanele cu leucemie cu celule B supravieţuiesc de obicei timp de 10-20 de ani de la stabilirea diagnosticului şi nu necesită tratament în stadiile precoce de boală. Indivizii care prezintă anemie sau scăderea numărului de plachete necesită iniţierea tratamentului şi au prog¬nostic mai puţin favorabil. în general, decesul se pro¬duce deoarece măduva osoasă nu mai poate produce suficiente celule normale care să transporte oxigenul, să combată infecţiile şi să prevină sângerările. De obicei, la persoanele cu leucemie cu celule T prognosticul este nefavorabil.
Pacienţii cu LLC au risc crescut de a face alte cancere, cum ar fi cancer tegumentar sau pulmonar, probabil din motive asociate cu activitatea sistemului imunitar. De asemenea, LLC se poate transforma într-un tip mai agresiv de limfom.

Tratament

Deoarece LLC evoluează lent, multe persoane nu necesită tratament timp de mulţi ani - până când numărul limfocitelor începe să crească, volumul ganglionilor limfatici se măreşte, sau numărul globulelor roşii şi plachetelor scade.
Medicamentele folosite pentru tratarea leucemiei contribuie la ameliorarea simptomelor şi ajută la reducerea volumului ganglionilor limfatici şi splinei, însă nu vindecă boala. în cazul LLC cu celule B, tratamentul medicamentos iniţial include agenţi alchilanţi (de exemplu clorambucil), care distrug celulele tumorale prin interacţiunea cu ADN-ul, sau un medicament denumit fludarabină, care se administrează intravenos. Oricare din aceste tratamente poate controla LLC timp de multe luni sau chiar ani şi se poate folosi cu succes în cazul recăderilor de leucemie. în final, LLC devine rezistentă la aceste medicamente, iar uneori sunt luate în considerare tratamente experimentale cu alte medicamente sau cu anticorpi monoclonali (cum ar fi alemtuzumab). în cazul leucemiei cu celule păroase, 2-clorodeoxiadenozina şi pentostatinul sunt foarte eficace şi pot controla boala timp de peste 15 ani.

Anemia determinată de reducerea numărului de glob¬ule roşii se tratează prin transfuzii sanguine şi uneori prin injecţii cu eritropoietină sau darbepoietină (medicamente care stimulează formarea de globule roşii). Scăderea numărului de plachete se tratează prin transfuzii plachetare, iar infecţiile prin administrarea de antibiotice. Pentru reducerea volumului ganglionilor limfatici, ficatului, sau splinei se apelează la radioterapie, în spe¬cial dacă mărirea acestor structuri produce disconfort , iar chimioterapia nu dă rezultate.