Policitemia vera

Diagnostic

Policitemia vera poate fi descoperită în timpul analizelor sanguine de rutină efectuate pentru alte motive, chiar înainte ca persoana respectivă să deyină simptomatică. Concentraţia sanguină a hemoglobinei (proteina din globulele roşii, cu rol în transportul oxigenului) şi hematocritul (procentajul reprezentat de globulele roşii din volumul sanguin total) sunt crescute peste limita superioară a normalului. Numărul plachetelor şi globulelor albe poate fi de asemenea crescut.

Majoritatea medicilor consideră că măsurarea unui hematocrit ridicat la un moment dat indică prezenţa policitemiei. însă diagnosticul nu se poate baza numai pe o singură determinare. Ca urmare, pentru a stabili diagnosticul, uneori se efectuează un test în cadrul căruia se administrează globule roşii marcate radioactiv pentru a determina numărul total de globule roşii din sânge (masa eritrocitară).
După descoperirea policitemiei, medicul trebuie să stabilească dacă este vorba de policitemie vera sau de policitemie cu altă cauză (policitemie secundară). Istoricul medical al individului con tribuie la diferenţierea acestor două entităţi, însă uneori trebuie efectuate investigaţii suplimentare.

Concentraţia sanguină a eritropoietinei, un hormon care stimulează măduva osoasă pentru a produce glob¬ule roşii, este de asemenea măsurată. Nivelul este foarte scăzut în policitemia vera, însă este normal sau crescut în policitemia secundară. Rareori, există chisturi hepatice sau renale, sau tumori renale ori cerebrale, care produc eritropoietină; persoanele cu aceste afecţiuni au un nivel crescut al eritropoietinei şi pot dezvolta policitemie secundară.
Prelevarea unei mostre din măduva osoasă în vederea examinării la microscop (biopsie medulară) este de asemenea utilă pentru diagnosticarea policitemiei vera.