Afecţiunile monocitelor

Monocitele ajută alte globule albe să îndepărteze ţesuturile moarte sau lezate, distrug celulele canceroase şi reglează răspunsul imunitar împotriva substanţelor străine. Monocitele simt produse în măduva osoasă şi apoi pătrund în circulaţia sanguină, unde reprezentă aproximativ 1-10% din leucocitele circulante (200-600 de monocite per microlitru de sânge). După câteva ore în fluxul sanguin, acestea migrează către ţesuturi (cum ar fi splina, ficatul, plămânii şi măduva osoasă), unde se maturează şi se transformă în macrofage, principalele celule fagocitare ale sistemului imunitar. Anomaliile genetice care afectează funcţiile monocitelor şi macrofagelor, determinând acumularea intracelulară de reziduuri, conduc la apariţia unor boli de stocare a lipidelor (cum sunt boala Gaucher şi boala Niemann-Pick).

Creşterea numărului de monocite sanguine (monocitoza) se produce ca răspuns la infecţii cronice, boli autoimune, boli sanguine şi cancere. Proliferarea macrofagelor tisulare se poate produce în caz de infecţii, sarcoidoză ■ şi granulomatoză cu celule Langerhans

Scăderea numărului de monocite sanguine (monocitopenia) apare în urma eliberării de toxine în circulaţia sanguină de către anumite tipuri de bacterii (endotoxine), precum şi la persoanele care primesc chimioterapice sau corticosteroizi.