#include <iostream>
#include <math.h>
using namespace std;
int prim(int x)
{
    int i;
    //functia prim verifica daca numarul primit ca parametru este sau nu prim. Si returneaza 1 daca e si
    //0 in caz ca nu este prim. La inceput fac o verificare pentru 3 si 2 pentru ca sunt prime, iar default cum
    //e scris alg. o sa afiseze ca nu sunt prime. Si scad posibilitatile.
    if(x==3||x==2)
        return 1;
    if(x%2==0)
        return 0;
        //aici elimin posibilittile ca numarul sa fie verificat daca se imparte la 2, pentru ca 50% din verificari o s fie
        //cu nr pare, care nu sunt prime.
    for(i=3;i<=sqrt(x);i+=2)  //aici iau for de la 3 la radical din x(tu ai pus math.h da nu ai folosit biblioteca)
        if(x%i==0)            //se poate si fara math.h, pui in loc de sqrt(x) un x/2;
            return 0;         // practic daca nr se imparte la i, e clar ca nu e prim, si returnez zero.
    return 1;                  //daca a trecut de toate anterioare, e clar ca nr e prim, deci returnez 1.

}
int sumcif(int x)
{
    //acesta subprogram calculeaza suma cifrelor numarului. si returneaza suma cifrelor numarului.
    int suma=0;
    while(x)
    {
        suma+=x%10;
        x=x/10;
    }
    return suma;
}
int main()
{
    int m,n,i,start=1; long j=1;
    cout<<"N: " ;
    cin>>n;
    cout<<"M: " ;
    cin>>m;
    //iau for-ul de la 1 la n;
    for(i=1;i<n;i++)
    {
        for(;j<3200000;j++) //vezi mai jos
            if(prim(j)==1&&sumcif(j)<m)
                {cout<<j<<" "; j++; break;}
        /*se utilizeaza for(;;) daca vrei sa nu reinitializezi parametrii. Gen eu am vrut ca dupa ce reia primul for
        ala cu i=1, sa nu verifice iar j-ul de la 1 sa zicem, ca ar afisa mereu mereu aceleasi valori. Se poate daca vrei
        face cu o valoare, gen un max sa retii care e j-ul ultima data si sa fie gen for (j=max,j<....;j++) {max=j; if(.....){...};
        cam asa trebie implementat cu un max, dar se poate si fara cum am facut eu.
        Apoi verific daca j-ul este prim(prim(j)==1) si daca suma cifrelor lui j este mai mica decat m dat. daca sunt verificate conditiile
        afisez j-ul. Cresc j-ul cu o unitate pentru ca ii dau break. functia break preactic iese din for-ul cu j si revine la cel cu i.
        astfel e mai usor de observat cum se numara valorile de la 1 la N. Se putea si fara break, dar imi e teama ca nu mai intelegi ce scriu dupa


        */
    }
    return 0;
}