Limfoamele non-hodgkiniene

Simptome şi semne

Primul simptom este reprezentat adeseori de hiper¬trofia nedureroasă a ganglionilor limfatici din zona cervicală, din axilă, sau din regiunea inghinală. Ganglionii limfatici intratoracici hipertrofiaţi pot comprima căile respiratorii, determinând tuse şi dificultăţi la respiraţie. Ganglionii limfatici abdominali profunzi pot comprima diferite organe,, determinând pierderea apetitului, constipaţie, dureri abdominale, sau edem progresiv al membrelor inferioare.

Deoarece în unele limfoame celulele maligne invadează torentul circulator şi măduva osoasă, persoanele afectate pot prezenta manifestări cauzate de scăderea numărului de globule roşii, globule albe, sau plachete. Scăderea globulelor roşii conduce la anemie; indivizii afectaţi prezintă oboseală, dispnee şi paloare cutanată. Scăderea numărului de globule albe creşte riscul de infecţii. Iar reducerea numărului de plachete creşte riscul de echimoze sau sângerări.

Limfoamele non-Hodgkin invadează adeseori măduva osoasă, tractul digestiv, tegumentul şi uneori sistemul nervos, determinând manifestări foarte variate. Unii pacienţi prezintă febră persistentă fără o cauză aparentă, denumită febră de origine necunoscută. Acest simptom este caracteristic unor stadii avansate de boală. ; »< La copii, primele simptome - anemie, erupţii cutanate şi manifestări neurologice (cum|ir fi stare de slăbiciune şi tulburări de sensibilitate - sunt cauzate de obicei de infiltrarea cu celule limfomatoase a măduvei osoase, circulaţiei sanguine, tegumentului, intestinului, creierului şi măduvei spinării. Ganglionii limfatici hipertrofiaţi sunt localizaţi în general în profunzime, astfel încât determină acumularea de lichid în jurul plămânilor (cu dificultăţi respiratorii), comprimarea tractului digestiv (cu pierderea apetitului şi vomă) şi blocarea vaselor limfatice (cu retenţie lichidiană şi edem, vizibilă în special la nivelul membrelor).