Imunodeficienţele

Imunodeficienţele reprezintă tulburări de funcţionare a sistemului imunitar, care conduc la infecţii mai dese, mai severe, cu durată mai lungă şi recurenţă crescută.

Imunodeficienţele afectează capacitatea sistemului imunitar de a proteja organismul împotriva celulelor străine sau anormale care îl invadează sau îl atacă (bacterii, virusuri, fungi, celule maligne). Ca urmare, pacienţii prezintă infecţii bacteriene, virale, sau fungice neobişnuite, precum şi tumori maligne rare.
Imunodeficienţele pot fi prezente la naştere (congenitale, sau primare), sau apar pe parcursul vieţii, adeseori ca urmare a unei alte boli (dobândite, sau secundare). Imunodeficienţele congenitale sunt de obicei ereditare. în mod tipic, devin evidente în copilărie. Există peste 70 de tipuri de imunodeficienţ e; toate simt relativ rare.

Imunodeficienţele dobândite simt mult mai frecvente. Unele astfel de boli reduc durata de viaţă, altele persistă pe tot parcursul vieţii însă nu afectează supravieţuirea, iar câteva se vindecă (cu sau fară tratament).
Imunodeficienţele sunt clasificate în funcţie de componenta afectată a sistemului imunitar A, Problemele pot fi la nivelul anticorpilor (din cauza anomaliilor limfocitelor: B un tip de globule albe), limfocitelor T (globule albe care ajută la identificarea celulelor străine sau anormale), limfocitelor B şi limfocitelor T, fagocitelor (celule care ingerează şi distrug microorganisme), sau proteinelor complementului. Componentele afectate ale sistemului imunitar pot fi absente, reduse cantitativ, sau anormale (astfel încât nu funcţionează cum trebuie).