Nonna

Cu alura-i de zeita cocotata-n alte sfere,
vesela si radioasa ca o zi in dimineata,
pregatita doar sa ceara - neavand ce sa ofere,
intr-o rana, pe dormeze, sade Nonna sugubeata.

Intr-o mana-si are parul - fir de aur si poveste.
In cealalta mana are un potir de-argint cu vin.
Astazi vrea sa se marite, asadar si-a luat ca zestre
(fiindca altceva nu are) o fiola cu venin.

Zambetul aci-i palpita, colo rasul o pufneste,
flutura gales din gene, admite un compliment.
Cand o alta fetiscana-n larg se mai intrezareste
ea se manifesta aprig, plina de resentiment:

"Oh, pleiada virtuala! Sleahta plina de ingrati,
cu aureola-mi sacra intre voi m-am pogorat
sa va scot din beza noptii, cea in care va scaldati,
si din mine tot frumosul intr-o clip-a izvorat!

Haide, haideti mai degraba! Haideti sa m-aplaudati!
Cum? Nu va uitati spre mine? Nu vedeti ce mult contez?
Daca nu ma luati in seama si atentie nu-mi dati,
imi fac trei sau patru poze si pe main mi le postez."

Inca-nflacarata-n sine si-n discursu-i grandios
Nonna-si tine cuvantarea egocentrica de-amor.
Iar pe chat un oarecare ne intreaba curios:
"O vedeti pe-asta ce scrie?". "Nu, c-o avem la ignore".