Hipotensiunea ortostatică

Hipotensiunea ortostatică reprezintă o scădere excesivă a tensiunii arteriale care apare când o persoană se ridică din poziţia culcat; cauza este reprezentată de scăderea fluxului sanguin către creier, care conduce la ameţeală sau leşin.
Hipotensiunea ortostatică este frecventă în special la persoanele în vârstă. Aceasta nu este o boală propriu-zisă. ci reprezintă incapacitatea organismului de a compensa rapid modificările tensiunii arteriale. Când o persoană se ridică brusc, gravitaţia face ca aproximativ 500 ml de sânge să stagneze în venele picioarelor sau în partea inferioară a corpului. Ca urmare cantitatea de sânge care revine şi care este pompată de inimă este redusă, astfel încât tensiunea arterială scade. în mod normal orga¬nismul reacţionează rapid la scăderea tensiunii arteriale: bătăile cardiace se accelerează şi devin mai puternice pentru a creşte debitul cardiac, iar arteriolele suferă un proces de vasoconstricţie pentru a creşte rezistenţa fluxul sanguin  . Dacă aceste mecanisme compensatorii nu funcţionează normal sau intră în acţiune prea târziu - ambele situaţii fiind frecvente la persoanele în vârstă - poate apărea hipotensiunea ortostatică.

Cauze

Hipotensiunea arterială este cauzată de situaţii care interferează cu mecanismele compensatorii ce contro¬lează tensiunea arterială. Aceste situaţii includ nume¬roase boli şi medicamente, precum şi modificări normale legate de avansarea în vârstă.
In unele situaţii apare hipote'nsiune arterială în urma alterării capacităţii inimii de a creşte debitul cardiac suficient de mult atunci când individul stă in picioare. Această problemă poate să apară în unele boli cardiace,' cum ar fi tulburările de ritm sau bolile valvulare. De ase-menea, odată cu înaintarea în vârstă organismul devine mai puţin capabil să crească frecvenţ a cardiacă (şi astfel debitul cardiac) atunci când este adoptată poziţia stând.
Unele situaţii conduc la hipotensiune ortostatică prin scăderea volumului sanguin.. Diuretice, care sunt folosite pentru a scădea tensiunea arterială, pot reduce debitul cardiac prin eliminarea din organism a unei cantităţi prea mari de lichide. Aceste medicamente, mai ales cele cu potenţă ridicată şi administrate în doze mari,.sunt cauze frecvente de hipotensiune ortostatică. Altă cauză a scăderii debitului sanguin este reprezentată hemoragiile masive şi de pierderile excesive de lichide - cum se întâmplă în caz de vărsături severe, diaree, transpiraţii excesive sau eliminarea unui volum crescut de urină (simptom frecvent în diabetul zaharat netratat sau în boala Addison). La persoanele vârstnice deshidratarea care apare în timpul stărilor de boală este o cauză frec-ventă de scădere a debitului cardiac şi de apariţie a hipo- tensiunii ortostatice. Uneori persoanele în vârstă nu se mai pot hidrata fără ajutor. De asemenea, în timpul stă-rilor de boală muşchii de la nivelul membrelor infe¬rioare nu sunt folosiţi. Ca urmare sângele stagnează în venele membrelor inferioare şi nu mai revine la inimă Se reduc astfel volumul sanguin şi tensiunea arterială.
Unele situaţii provoacă hipotensiune ortostatică prin dilataţia arterelor şi a venelor. Medicamentele care dilată arteriolele (vasodilatatoarele) pot conduce la apariţia hipo- tensiunii ortostatice. Acestea includ nitraţii, blocantele canalelor de calciu, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, blocantele receptorilor de angiotensină II, alfa-blocantii, alcoolul şi antidepresivele. Boli precum diabetul, amiloidoza şi leziunile măduvei spinării pot afecta nervii care reglează diametrul vaselor de sânge. în plus, venele se dilată atunci când creşte temperatura organismului - de exemplu într-o zi călduroasă, într-o cameră călduroasă sau când persoana este prea gros îmbrăcată. Febra are aceleaşi efecte.
Oboseala, efortul (care conduce la dilataţia vaselor sanguine) sau o masă bogată (care face ca fluxul sanguin către intestin să crească) pot contribui la apariţia hipo- tensiunii ortostatice.

Simptome şi diagnostic

Majoritatea persoanelor cu hipotensiune ortostatică resimt o stare de slăbiciune, moleşeală, ameţeală, confuzie, vedere înceţoşaşi atunci când se ridică brusc din pat sau când se ridică după ce au stat jos o perioadă mai lungă de timp. Simptomele se agravează dacă persoana respectivă este obosită, a depus efort, a consu¬mat alcool sau a ingerat o masă bogată. O scădere severă a fluxului sanguin către creier poate cauza leşin şi uneori poate conduce la apariţia convulsiilor.
Toate aceste manifestări sugerează hipotensiune ortostatică. Diagnosticul poate fi confirmat dacă tensiunea arterială scade considerabil când persoana se ridică in picioare şi revine la normal când persoana stă întinsă. în etapa următoare medicul caută să identifice cauza hipotensiunii arteriale, aceasta fiind unul dintre factorii cei mai importanţi de care depind tratamentul şi prognosticul bolii.

Tratament

Chiar şi atunci când cauza care conduce la hipotensiune ortostatică nu se poate trata, unele măsuri pot reduce sau elimina simptomele. De exemplu, persoanele susceptibile ar trebui să nu se aşeze sau să se ridice prea brusc, sau ar trebui să stea în şezut o perioadă mai lungă de timp înainte de a se ridica în picioare. Aceşti pacienţi trebuie să se aşeze sau să se ridice încet. Purtarea ciorapilor elastici până la talie poate reduce stagnarea sângelui în venele membrelor inferioare. Dacă hipoten¬siunea ortostatică este cauzată de şederea prelungită în pat, atunci trebuie crescută gradat perioada petrecută zilnic în poziţia ridicat
Unele măsuri pot ajuta la menţinerea volumului sanguin. Persoanele cu hipotensiune ortostatică trebuie să bea multe lichide şi puţin sau deloc alcool. Persoanele care nu suferă de hipertensiune sau de insuficienţă cardiacă sunt sfătuite să consume mai multă sare (în alimentaţie sau sub formă de tablete cu sare). în aceste situaţii este însă nevoie de supravegherea medicului deoarece dieta sărată poate conduce la insuficienţă cardiacă ,4, mai ales la persoanele în vârstă. La persoanele cu simptome severe se pot administra hormoni care produc retenţie de sare (cum ar fi fludrocortizonul), crescând astfel volumul sanguin. Totuşi folosirea acestor hormoni creşte riscul de apariţie a insuficienţei cardiace, mai ales la vârstnici şi la persoanele care suferă de boli cardiace. Folosirea fludrocortizonului poate conduce la pierderi de potasiu, astfel încât poate fi necesară admi¬nistrarea unor cantităţi suplimentare de potasiu. Midro- dina se poate administra împreună cu fludrocortizonul pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale. Midrodina produce vasoconstricţie arteriolară, reducând astfel capacitatea arteriolelor de a depozita sângele şi crescând rezistenţa la fluxul sanguin.
Dacă aceste măsuri sunt ineficace, atunci alte medi-camente - cum ar fi pindololul, dihidroergotamina, ibuprofenul şi donidina, care acţionează prin mecanisme diferite - pot ameliora hipotensiunea ortostatică.. Totuşi riscul efectelor secundare ale acestor medicamente le pot face indezirabile, mai ales la pacienţii vârstnici.

Hipotensiunea postprandială

Hipotensiunea postprandială reprezintă scăderea excesivă a presiunii sanguine care apare după masă.
Hipotensiunea postprandială apare la aproximativ o treime din pacienţii vârstnici şi practic nu apare niciodată la tineri. Este mult mai probabil să apară la persoanele care au hipertensiune arterială sau boli care afectează centrii cerebrali pentru controlul sistemului nervos autonom (cel care reglează desfăşurarea proceselor din interiorul organismului). Exemple de astfel de boli sunt boala Parkinson, atrofia sistemică multiplă (sindromul Shy-Drager) şi diabetul.
Pentru desfăşurarea digestiei intestinul necesită o cantitate importantă de sânge. Pentru a se asigura un aport sanguin intestinal post prandial suficient frecvenţa cardiacă creşte şi vasele din alte părţi ale corpului se contractă pentru a contribui la menţinerea tensiunii arte-riale. La unele persoane In vârstă însă astfel de meca¬nisme pot să nu mai funcţioneze corespunzător. Sângele este direcţionat către intestin, dar frecvenţa cardiacă nu mai creşte suficient de mult şi nu se mai produce vaso- constricţia necesară pentru a menţine presiunea arterială. Ca urmare tensiunea arterială scade.

Hipotensiunea postprandială poate să provoace ame-ţeală, moleşeală sau stări de leşin. Dacă o persoană vârstnică are astfel de simptome după ce mănâncă, medicul va măsura tensiunea arterială înainte şi după masă pentru a afla dacă hipotensiunea postprandială este cauza acestor modificări.
Persoanele care au simptome de hipotensiune post-prandială nu trebuie să ia medicamente antihipertensive înainte de masă şi trebuie să se întindă după aceasta. Administrarea unor doze mai mici de medicamente antihipertensive şi reducerea cantităţii de carbohidraţi din timpul mesei pot diminua efectele acestei afecţiuni. Pentru unii pacienţi o plimbare după masă îmbunătă¬ţeşte fluxul sanguin, dar tensiunea arterială poate scădea la terminarea plimbării. ..
. Poate fi utilă administrarea unor medicamente înainte de masă. De exemplu, medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) ■ ' conduc la retenţia sării.în organism şi cresc astfel volumul sanguin. Octreotidul reduce cantitatea de sânge care circulă către intestin. Cafeina, asociată sau nu cu dihidroergotamină, produce vasoconstricţie. Cafeina trebuie administrată numai înainte de micul dejun pentru a nu interfera cu somnul şi pentru a s