Limfocitopenia

Limfocitopenia reprezintă scăderea numărului de limfocite sanguine sub valoarea normală.
în mod normal, limfocitele reprezintă 20-40% din globulele albe. Numărul.de limfocite este de obicei mai mare de 1500 per mililitru de sânge la adulţi şi peste 3000 per mililitru la copii. Reducerea numărului de limfocite poate să nu determine scăderea numărului to¬tal de globule albe.
Numeroase boli, cum ar fi infecţia cu virusul imunodefkienţei umane (HIV) - virusul care cauzează SIDA, pot induce scăderea numărului de limfocite san¬guine. De asemenea, acest număr scade temporar în timpul perioadelor de stres intens şi la persoanele care folosesc corticosteroizi (cum ar fi prednison), chimioterapice anticanceroase şi care efectuează radioterapie. Scăderea severă a numărului de limfocite se poate produce în anumite boli ereditare (sindroame de imunodeficienţă ereditară) A.

Există trei tipuri de limfocite: limfocite B, limfocite T şi celule natural killer, toate îndeplinind funcţii foarte importante în cadrul sistemului imunitar. Prezenţa a prea puţine limfocite în sânge conduce la diminuarea numărului de plasmocite şi a producţiei de anticorpi. Persoanele care au prea puţine limfocite T sau prea puţine celule natural killer prezintă dificultăţi în controlul anumitor infecţii, în special infecţii virale, fungice şi parazitare. Deficitul sever de limfocite poate conduce la evoluţia fatală a infecţiilor.

Simptome şi diagnostic

Limfocitopenia uşoară este asimptomatică şi de obicei este depistată întâmplător, atunci când persoana afectată efectuează o hemogramă completă pentru alte motive. Scăderea marcată a numărului de limfocite conduce la infecţii bacteriene, virale, fungice şi parazitare.
Când numărul limfocitelor este foarte scăzut, medicul prelevă o mostră de măduvă osoasă pentru a o examina la microscop (biopsie medulară). Numărul diferitelor tipuri de limfocite din sânge (limfocite T, limfocite B şi celule natural killer) poate fi de asemenea determinat. Scăderea numărului anumitor tipuri de limfocite ajută la stabilirea diagnosticului anumitor boli, cum ar fi SIDA sau sindroame de imunodeficienţă ereditară.

Tratament

Tratamentul depinde în principal de cauză. Limfocito¬penia determinată de medicamente începe să se amelioreze în decurs de câteva zile de la întreruperea administrării medicamentului respectiv. Dacă limfocito¬penia este cauzată de SIDA, tratamentul combinat cu cel puţin trei agenţi antivirali din diferite clase poate con¬duce la creşterea numărului de limfocite T şi ameliorează supravieţuirea.
La persoanele care au prea puţine limfocite B (astfel încât produc cantităţi insuficiente de anticorpi) se pot administra gamaglobuline (preparate care conţin mulţi anticorpi) pentru a preveni infecţiile. Indivizii cu imuno¬deficienţă ereditară beneficiază de transplant de măduvă osoasă (celule stem). Dacă se produce o infecţie, se administrează un agent antibiotic, antifungic, antiviral, sau antiparazitar specific, orientat contra organismului infecţios responsabil.