Polistirenul este unul dintre primii polimeri sintetici obtinuti la scara industriala. Cunoscut inca din 1845 polistirenul a inceput sa fie produs in anul 1930, dar materialele plastice polistirenice au capatat o dezvoltare deosebita dupa cel de-al doilea raazboi mondial.
	Utilizarile de pana acum ale materialelor plastice din grupa polistirenului cunosc o diversitate neatinsa de nici un alt material plastic. Utilizarile "consacrate" ( in raport cu lista materialelor cunoscute astazi), sunt semnificative, prin aceea ca atesta indeplinirea integrala de catre material a conditiilor de expoatare. Cele neconsacrate, adica cele la care polistirenul este utilizat in competitie cu alte materiale sunt atat de interesante pentru ca permit aflarea acelor conditii de exploatare, care fiind indeplinite, justifica folosirea si a altor materiale plastice.
	Se poate aprecia ca folosirea exclusiva a polistirenului pentru o gama importanta de obiecte, este determinata, cel putin de una din urmatoarele caracteristici de prelucrare si expoatare, generale:
diversitatea de prezenari de la transparent incolor la opac si intr-o paleta de culori nerealizate de nici un alt material plastic pana astazi;
capacitatea de curgere care permite realizarea obiectelor mai complicate ca geometrie si cu detalii foarte fine
usurinta de imbinare a obiectelor din aceste materiale intre ele si cu numeroase alte materiale
pretul de cost al materialului care, insotit de masa specifica foarte mica si de cea mai ridicata productivitate a utilajelor face ca obiectele obtinute sa fie competitive cu oricare material plastic.

	Stirenul este materie prima importanta pentru o varietate de produse de polimer. Din totalul de stiren produs, aproape 50% este folosit pentru a produce polistiren, 20% pentru elastomeri, rasini si polimeri, 15% este utilizat la obtinerea de copolimeri ABS si SAN, 10% pentru polistirenul expandat precum si intr-o varietate de copolimeri si materiale de specialitate.

POCEDEE GENERALE DE SINTEZA
	Polimerizarea stirenului se poate realiza prin diferite procedee, determinate pe deoparte de scara productiei iar pe de alta parte de utilizarile care urmeaza sa le aibe polimerul.
	Principalele procedee de polimerizare sunt:
     in masa ( bloc);
     in solutie;
     in suspensie;
     in emulsie.
	Polistirenul, ca homopolimer integral in forma denumita ,,natur", adica cu insusirile de baza ce se obtin prin sinteza este transparent si incolor.Cele mai apropiate materiale plastice cu care eventual ar putea fi confundat sunt polimerii acrilici si esterii celulozici. Diferentierea de aceste materiale este destul de clara prin comportarea lor in flacara. Polistirenul arde linistit cu fum mult, cu flacsrs galbena-portocalie, degajand miros de stiren; polimerii acrilici ard cu o flacara galbena-albastruie, cu fum putin si imprastie un miros asemanator cu cel de alcool. Derivatii celulozici ard mai greu, cu fum putin si degaja mirosul diferitilor acizi organic.Homopolimerul poate fi intalnit colorat, transparent, opac. In cazul colorarii opace, gama produselor cu care poate fi confundat creste foarte mult, mai ales cu cele din seria copolimerilor si a aliajelor care comtin stiren, precum si cu o parte din poliolefine. La proba de ardere se adauga semnificativ pentru recunoasterea homopolimerului faptul ca un obiect din acest material laasat sa cada pe o suprafata din lemn sau ciment de la o inaltime de 10-20 cm, produce un sunet mecanic.
	Polistirenul este un material plastic dur, rigid, transparent sau opac, avand indice de refractie ridicat (1,59); este un produs lipsit de miros si de gustare o greutate specifica mica (1,054).

Caracteristici mecanice
La temperatura camerei, materialele din grupa polistirenului sunt rigide, homopolimerul fiind cel mai dur dintre ele si casant. Alaturi de copolimerul cu acrilonitril el prezinta un modul de elasticitate care-l situeaza printre cele mai rigide termoplastice.
Caracteristici termice
La temperatura ambianta, produsele din grupa polistirenului sunt rigide. La temperaturi joase, rigiditatea si casanta lor cresc.
Prin incalzire, rigiditatea materialelor scade, devenind succesiv elastice, plasctice, visco-elastice si in final vanscoase.
Caracteristici electrice
Produsele din grupele polistirenului au proprietati electrice deosebit de ridicate.Aceste caracteristici au facut din polistiren, copolimerii si aliajele lor, material de baza in industria electrotehnica si electronica, inclusiv ca izolator in domeniul curentilor de inalta frecventa.
Caracteristici optice
Caracteristicile optice ale materialelor plastice sunt de obicei intelese numai drept criteriu de transparenta, desi gama efectelor luminii asupra materialelor este mai larga.Polistirenul, in special cel obtinut prin polimerizare in bloc, prezinta o transparenta foarte mare, motiv pentru care tipurile de polistiren putin aditivate se numesc ,,cristal".
Importanta polistirenului
este un bun izolator termic, astfel ca se foloseste pentru izolarea locuintelor
nu conduce curentul electric deci este folosit ca izolator in domeniul curentilor de inalta frecventa
Dezavantaje
	Deșeurile de polistiren durează sute de ani până la biodegradare și sunt rezistente la foto-oxidare. Animalele nu recunosc spuma de polistiren ca material artificial și chiar o pot greși pentru alimente. Spuma de polistiren suflă în vânt și plutește pe apă, datorită gravității specifice scăzute. Poate avea efecte grave asupra sănătății păsărilor sau animalelor marine care înghit cantități semnificative.
	În general, polistirenul nu este acceptat în programele de reciclare a colecțiilor de pe marginea bordurilor și nu este separat și reciclat acolo unde este acceptat. În Germania, polistirenul este colectat, ca urmare a legii ambalajelor (Verpackungsverordnung), care impune producătorilor să își asume responsabilitatea pentru reciclarea sau eliminarea oricărui material de ambalare pe care îl vând.
	Dacă polistirenul este incinerat corespunzător la temperaturi ridicate (până la 1000 ° C [80] ) și cu mult aer [80] (14 m 3 / kg [ este necesară citarea ] ), substanțele chimice generate sunt apa, dioxidul de carbon și, probabil, mici cantități de compuși reziduali de halogen din retardanți. [80] Dacă se face doar o incinerare incompletă, va exista și funingine de carbon rămășiță și un amestec complex de compuși volatili.
	 Ca si alti compusi organici, polistirenul este inflamabil, deci prezinta pericol de incendiu