Intr-un satuc de la marginea Barladului, la Coioasa, in capul dealului se gasea o casa facuta din chirpici,
cu 3 zarzari in fata gardului care mai avea o portita legata de 2 peri. Acolo il zareai pe Ionut mai toata ziua, cocotat in pom, cu un fes pe cap pe care-l
purta cu mandrie si vara si iarna.
Mi-aduc aminte ca de fiecare data cand treceam pe langa casa lui, Ionut al nostru zbiera cat il tineau plamanii:
CUCURIGUUUUU!!!!!!!!!!... de se speriau caii si animalele din ograda. Adica vaca Margareta, Porcul Sandel si curcanu Abile.
Era un copil amarat, inca de mic isi confectiona jucariile singur: papusi din spicele de grau adunate de pe camp,
skiuri din bucati de gard pe care le zdrelea cu toporisca si... mai tarziu, socotitori facute din cacareze de oaie pe care a invatat sa rezolve probleme de matematica pana la varsta de 7 ani cand a ramas corigent.
Ajuns acasa incepe sa planga si sa suspine de isi inghitea mucii de frica sa nu il trimita mami lui cu vaca Margareta drept pedeapsa pe tot restul verii.