Soarele își întindea încet razele și cuprindea aeroportul în îmbrățișarea lui aurie. Lângă avionul cu numarul 26, un tată își prindea fiica de mână și o urca încet pe scările lucioase. S-au așezat pe locurile lor, iar tatăl a mângaiat creștetul fetiței cu cosițe aurii.
	-Ce poveste vrei să citim pe drum? a întrebat-o.
	-Hotzenplotz! Hotzenplotz!
	Tatăl a scos din geamantan o carte albă cu desene colorate pe copertă și o banană care i-a dat-o fetiței. El a deschis cartea și a început să citească despre aventurile lui Kasperl și Seppel și despre renumitul bandit Hotzenplotz, imitând amuzant vocile personajelor. Fetița îl asculta fermecată, ronțăind fructul. Deoarece nu cunoștea încă literele, ea îl ruga pe tata să îi citească câte o poveste pe zi, iar timpul petrecut împreună se scurgea pe nesimțite.
	-Cât mai avem până acasă? întrebă fetița.
	-Nu mai avem mult, iar mama ne așteaptă acasă cu plăcinte și dulciuri. A trecut multă vreme de cand nu ai văzut-o, nu? Spune-mi, cum arată mama?