SHARE
TWEET

Untitled

a guest Oct 21st, 2019 79 Never
Not a member of Pastebin yet? Sign Up, it unlocks many cool features!
  1.     În anumite state trace a existat și o a trei cale de constiuire a dreptului trace, și anume, un sistem de legi scrise, de exemplu sistemul de legile care regele trac Burebista, cu ajutorul marelui preot Deceneu, l a impus poporului sau, atacul ne arată autorii antici Strabon și iordanes, acestia menționând ca legile respective s au transmis în generație în generație pana în secolul VI, ceea ce arată continuitatea poporului român. Introducând aceste legii, Burebista a spus ca ele i au fost inspirate de către zei, recurgând astfel în mod deliberat la autoritatea religiei, pentru a dubla autoritatea de stat în asigurarea respectării legilor. Prin aceste legi nu s a realizat o simpla codificare a obiceiurilor juridice așa cum s a întâmplat la romani, prin adoptarea legii celor 12 table, denumită și codul decembiral. Aceasta întrucât, spun autorii antici, legile lui Burebista conțin porunci ale regelui, adică norme e drept noi.
  2.     Instituțiile juridice ale dreptului trac nu ne sunt cunoscute în amănunt, deoarece textele vechilor legi nu s au păstrat, nu ne au parvenit pe cale directa. Cu toate acestea, putem reconstitui în linii generale principalele institutii ale dreptului trac din relatările indirecte ale autorilor antici și pe baza urmelor pe care aceste instiuții le au lăsat în dreptul de mai târziu. Cea mai importantă instituție a dreptului trace 3este cea a proprietații. Traci au cunoscut 2 forme de propoietate, cea privată și cea comuna de vălmășă. (Coproprietari fara cote din dreptul de proprietate)
  3. - Proprietatea privată este atestata de un autor antic Criton, care arată ca în statul trac  existau mari proprietari de pamânturi și vite, pe de alta parte, era practicată pe scara larga vânzarea sclavilor de către traci pe piețele de sclavi organizate de statul roman. Obiectul proprietații private este alcătuit din pamânturi, vite, sclavi, iar subiectele drepturilor de proprietate privată sunt aristrocrații traci
  4. - Proprietatea comuna de valmasa aparținea obștii statesti, adică formele de organizare socială ale poporului trac și avea ca obiect trenurile aflate în hotarul obștilor, altfel spus, membrii obștilor stăpâneau terenul aflat în hotarul obștilor. Poetul latin Horatiu arată ca la traci pământurile nu erau împărțite la nivelul obștilor, iar cultivarea terenurilor se facă în sistemul asolamentului, astfel terenul de cultura era impartit în loturi, atribuite familiilor din obște prin tragere la sorți pe termen de un an. În anul următor se proceda la o redistribuire a loturilor de cultura prin același sistem al tragerii la sorți. Prin urmare, proprietatea la nivelul obștilor era la comuna de valmasa, dar folosință este individuală, proprietatea comuna de valmasa se întinde și asupra recoltelor obtinute pe aceste terenuri prin efectul accesiunii.
  5.  
  6. Insituitia casatoriei
  7.  
  8.     Herodot arată ca la traci căsătoria îmbracă forma unu contract de cumpărare a viitoarei soții de la părinții acesteia de către viitorul soț, femeia aflându-se se în cadrul căsătoriei intr o stare de inferioritate fata de bărbat. Acest statut social al femeii trace este confirmat și d poetul roman Ovidiu, care vorbește despre muncile grele pe care femeile trace le îndeplineau în gospodăria familială. Un alt poet latin, Horatiu, în odele sale, arată ca tracii erau monogami și păzeau cu stasnicie monogamia și precizează ca tracii cunoșteau și instituția zestrei pe care romanii o denumeau dotă, astfel încât în vocabularul juridic al limbii romane au pătruns ambele cuvinte (zestre,dotă). Tot horatiu precizează ce principala zestre a femeii trace nu consta în bunurile cu care aceasta vine în căsătorie, ci în virtutea ei.
  9.  
  10. Materia dreptului penal
  11.  
  12.     Principalele instiuții juridice vizează apărarea statului și a proprietații private. Informații concrete avem numai cu privire la adulter, care potrivit lui Horatiu, era pedepsit cu moartea(la femei ). În domeniul dreptului procesual, deși din punct de vedere formal, dupa cosnituirea statelor trace, artributille realizarii justiției au fost preluate de instituțiile statului, în anumite cazuri, de exemplu cazurile de vătămare corporală, a continuat sa se aplice sistemul răzbunării private din epoca prestatala.
  13. Organizarea activității de judecată a fost una dintre preocupările principale ale statului trac, Iordanes arată spre pilda, ca regele trac Comosicus se ocupa de organizarea și judecarea proceselor, fiind și judecător suprem, numai ca acest Comosicus era și rege și mare preot în același timp, prin urmare nu vom STI niciodată daca el era judecător suprem în virtutea calității de rege, sau în cea de mare preot.
  14. Tot în privința dreptului procesual, Ovidiu atesta duelul judiciar la traci ca mijloc de soluționare a litigiilor. În domeniul dreptului internațional și al relațiilor internaționale, autorii antici atesta rolul pe care preoții traci, asemanator cu preoții romani, il aveau în ceremonialul care însoțea semnarea tratatelor cu alte state.
  15.  
  16. Concluzii
  17.  
  18. Istoria tracilor se împleteste în mod indisolubil cu istoria romei, sens în care avem mai multe argumente
  19. 1. Potrivit lui Herodot, etruscii care reprezintă unul dintre cele 3 triburi fondatoare ale romei, ar fi venit în peninsula italica din Lydia, stat care era locuit și de triburi trace, asta înseamnă ca în cadrul marii colonizări trace, surplusul de populație s a revărsat și asupra peninsulei italice, în al doilea rând, legenda fondării romei asociază întemeierea cetății de dispariția Troiei, cucerita de o coaliție a statelor grecești, unui sfârșit tragic, al Troiei, ii corespunde un început strălucitor, începutul romei. Nu întâmplator Traian, dupa cucerirea Sarmisegetuzei, a afirmat: “ma întorc în capitala stramosilor mei”. Unitatea triburilor trace s a realizat în cadrul statului roman, romanii i au unificat pe traci și a avut loc o stralucita sinteza intre Civilizația traca și cea romana, sinteza în urma căreia s a născut poporul român. Tracii au domnit dupa dispariția ultimei dinastii romane, cea a Severilor, astfel încât, dintr cei 80 de Împărați ai romei, 41 au fost de origine traca.
  20.  
  21. Organizarea provinciei romane trace
  22.  
  23. Începând din sec II ÎHR, regatele trace cad rând pe rând sub stăpânire romană, în anul 168, Iliria, în anul 167, Epirul, în anul 146, Macedonia, În anul, 76 Dardania, În anul 64 Regatul Pontului, în anul 46, Regatul Odrizilor, in anul 105 DHR, Regatul Dacic.
  24. - Nu tot teritoriul Trac de la N Dunării a fost cucerit de romani, Moldova pana la Nipru, zona de N pana la Carpații Păduroși, au rămas în afara cuceririi romane, fiind locuite de tracii liberi, dar s au aflat în sfera de influența a statului roman
  25. - Nu toate teritoriile trace cucerite la N Dunării de romani au intrat în componenta provinciei Dacia, și anume Muntenia, Coltul de SE al Transilvaniei (dintre Olt si Carpați), precum și sudul Moldovei, au fost incluse din punct de vedere administrativ în provincia romana Meozia Inferioară care cuprindea și fostul Regat Trac al Odrizilor
  26. De a lungul stăpânirii romane, teritoriul cucerit la N de Dunăre a cunoscut mai multe reorganizării succesive. La început Dacia a fost o provincie unitara care cuprindea Transilvania fara colțul sud estic, Banatul și Oltenia, aceasta situație s a menținut pana în anul 117 pana la moartea împăratului Traian, noul împărat adrian, a realizat intre 117 și 124, prima organizare administrativă a Daciei în cadrul căreia a abandonat sudul Moldovei și cea mai mare parte a câmpiei muntene care erau greu de aparat și a împărțit restul teritoriului de la nordul Dunării aflat sub dominație romana în doua provincii, Dacia inferioară, care cuprindea codul sud estic al Transilvaniei și Muntenia și Dacia superioară, care cuprindea restul Transilvaniei și Banatul. în anul 124, Împăratul Adrian, din rațiuni de ordin militar, a creat la nord de Arieș și de Mureșul superior o noua provincie, numita Dacia porolisensis. Ultima organizare administrativă a Daciei s a înfăptuit în 168-169 de Împăratul roman Marcus Aurelius, care a unit Dacia superioară cu Dacia inferioară, creând Dacia apulensis și apoi a desprins Banatul, formând Dacia malvensis, a păstrat Dacia porolisensis.
  27.  
  28. Organele centrale de conducere ale provinciei Dace
  29.  
  30. Provinciile romane erau de 2 categorii
  31. 1. Imperiale, nepacificate
  32. 2. senatoriale Sasu pacificare, conduse de senatul romei
  33. Dacia a fost o provincie imperiala nepacificata condusă direct de către împărat printr un reprezentant al sau, denumit legatus augusti propetore, recrutat dintre membrii ordinului senatorial și având rang consular(fost conul la Roma). Se bucura de imperium proconsulare, adică de puterea de comanda a consulului, putea comanda mai multe legiuni romane și avea puterea suprema militară administrativă și judiciara.
  34. Capiatala provinciei Dacia și reședința guvernatorului era la Polonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. Dupa prima reorganizare administrativ teritorială, Dacia superioară este condusă de către un legatus augusti propetore, recrutat dintre membrii ordinului senatorial, dar de rang inferior, pretorian, având dreptul de a comanda o singura legiune romana, este vorba despre Legiunea a 13-a Gemina care isi avea baza militară în castrul de la Apullum, capitala provincia rămâne Polonia.. dar reședința guvernatorului este la Apullum. Dacia inferioară este o provincie procuratoriană, condusă de un procurator presidial sau un procurator augusti, recrutat dintre membrii ordinului ecvestru(un cavaler), care avea ius gladi (dreptul sabiei), care ii conferea depline puteri civile, judiciare și militare. Capitala provinciei și reședința guvernatorului se aflau la Drobeta. O poziție asemănătoare o avea procuratorul Daciei polonisensis, care isi avea reședința la Napoca.
  35.     Dupa ultima reorganizare a Daciei, Dacia malsensis era condusă de un procurator augusti cu reședința la Malva, în Arcadia polonisensis, atribuțiile guvernatorului sunt luate de comandantul regiunii a 5 a macedonica, transferata din Dobrogea în castrul de la potaisa pentru a asigura apărarea limesului nordic, iar guvernatorul Daciei apulensis, redobândește importantă de odinioară în sensul ca este recrutat dintre membrul ordinului senatorial și are rang consular și poarta titulatura de legatus augusti propretore Daciarum Trium, adică asigura conducerea unitara a celor trei provincii Dacia pe plan administrativ, militar și judiciar. Unitatea celor 3 provincii Dacia este data și de faptul ca, din timpul domniei lui Alexandru Sever, Polonia Ulpia Traiana devine Metropolis a celor 3 dacii.
  36.     Un alt organ de conducere la nivel central, creat dupa ultima reforma administrativ teritorială a lui Marcus Aurelius, este Conciliul provinciae, Conciliul daciarium trium, este o adunare provinciala alcătuită din reprezentanți ai orașelor care se întâlneau o data pe an la Polonia Ulpia traiana în palatul augustarilor, membrii săi fiind recrutați din ordinul cavalerilor și din oridinul decurionilor, acestia alegeau un președinte care purta titulatura de Sacerdos Arae Augusti, fiind și preotul cultului imperial dacic. În ciuda denumirii sale pompoase, acesta avea un caracter consultativ și atribuții restrânse, limitate la discutarea unor norme de interes general ale orășelor și provinciilor și susținerea acestor interese în fata administrației imperiale, membrii adunării putând adresa petiții, memorii împăratului în legătura cu abuzurile magistraților provinciali, în realitate, principala sarcina sau misiune a lui Conciliul proviniciae, era menținerea cultului imperial și a cultului romei în scopul întăririi unității provinciilor și creșterii loialității și atașamentului provincialilor fata de puterea romana. Un alt aspect al organizării centrale a Daciei il prezintă organizaraea financiară, administrarea finanțărilor Daciei era administrata de un procurator recrutat din ordinul ecvestru și care la rândul sau avea în subordine un întreg aparat fiscal întins pe tot teritoriul Daciei. Sediul procuratorului financiar era la Polonia Ulpia Traiana, unde se centralizat toate datele privind impozitele și veniturile provinciei. Aceasta situație a continuat sa se mențină în Dacia superioară și Dacia apulensis dupa reorganizările succesive ale provinciei Dacia cu menținea ca în Dacia apulensis atunci cand locul guvernatorului imperial era vacant, atribuțiile sale erau preluate de procuratorul financiar. În Dacia inferioară, polonisensis, malvensis, atribuțiile financiare erau exericitate de procuratori presidiali ai acestor provincii, iar în Dacia polonisensis, dupa ce atribuțiile guvernatorului au fost preluate de comandantul legiunii a 5 a macedonica, atribuțiile fiscale au fost încredințate uni=ui procurator financiar special, în vederea stabilirii impozitelor, în întregul imperiu roman, deci și în Dacia, se organiza o data la 5 ani un recensământ al bunurilor și persoanelor realizat de către magistrați specializați numiți dumviri quinquenales
  37.     Impozitele erau de 2 categorii:
  38. directe(tributa)tributul soli sau stipendium, era un impozit funciar, dar care se plătea si pe clădiri si tributul capricios, sau Căpitănia, care era un impozit personal plătit nu numai de cetățenii romani, ci si de către necetateni,
  39. indirecte(cvectigalia) impozitul de 2,5% pe circulația bunurilor și persoanelor, care ar o taxa vamală, percepută în oficiile vamale, denumite stationes, organizate pe întregul teritoriu al Daciei.
RAW Paste Data
We use cookies for various purposes including analytics. By continuing to use Pastebin, you agree to our use of cookies as described in the Cookies Policy. OK, I Understand
 
Top