Jeje

1. În urma sondajului a reieșit că 48,8% dintre respondenţi consideră că distrugerea naturii ca urmare a schimbărilor climatice este cea mai stringentă problemă cu care se confruntă omenirea.

Schimbările climatice globale au avut deja efecte observabile asupra mediului. Anotimpurile s-au modificat, gheţarii se topesc, gheaţa pe râuri și lacuri se sparge mai devreme, culturile au fost destabilizate, plantele și speciile de animale au fost afectate, copacii înfloresc mai devreme, nivelul mărilor crește accelerat, iar valuri de căldură anuale sunt mai intense și durează mai mult. Toate acestea sunt efecte despre care oamenii de știinţă avertizaseră în trecut că vor avea loc și pe care le trăim deja din cauza schimbărilor climatice. Oamenii de știinţă continuă să creadă că temperaturile globale vor continua să crească în deceniile viitoare, în mare parte din cauza gazelor cu efect de seră produse de activităţile umane. Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (The Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC), care include peste 1.300 de oameni de știinţă din Statele Unite și din alte ţări, prognozează o creștere a temperaturii medii globale cu 2,5 până la 10 grade Fahrenheit în următorul secol.

Conform IPCC, amploarea efectelor schimbărilor climatice asupra regiunilor individuale va varia în timp și în funcţie de capacitatea diferitelor sisteme societale și de mediu de a atenua sau de a se adapta schimbărilor. IPCC estimează că o creștere a temperaturii medii globale mai mică de 1,8 până la 5,4 grade Fahrenheit (de la 1 la 3 grade Celsius) raportată la temperatura globală medie din 1990 va produce efecte benefice, în unele regiuni, și dăunătoare, în altele. Cercetătorii sustin că planeta s-a încălzit cu o medie de aproape 1° C în ultimul secol, iar evaluările sugerează că în prezent temperatura este în creștere și se apropie de 4° C cu potenţial de a depăși acest prag.

2. Conflictele și războaie la scară largă au constituit cea de-a doua mare problemă cu care se confruntă lumea la nivel global – afirmaţie cu care au fost de acord 38,9% dintre respondenţi.

Sărăcia și inegalităţile politice, sociale și economice predispun la conflicte. Opt din zece cele mai sărace ţări din lume suferă sau au suferit recent din cauza unor conflicte violente la scară largă. Războaiele din ţările în curs de dezvoltare au costuri economice și sociale uriașe, fiind totodată o cauză majoră a sărăciei și a subdezvoltării. Numărul deceselor de copii provocate de războiul din Cambodgia, de exemplu, a însumat până la trei procente din populaţia ţării în 1990. Cele mai multe conflicte actuale se petrec în interiorul statelor, nu între state. În ultimii 30 de ani, Africa a fost deosebit de grav afectată de războaiele interne. Congo și Sudanul încă sunt în război. Apoi, Siria găzduiește cel mai letal conflict la nivel global, în anul 2016 atingând pragul de 290.000 de decese, mai mult decât dublul deceselor înregistrate în patru ani de conflict în Bosnia anilor ’90. Mexicul îi urmează Siriei, cu un nivel al deceselor care îl depășește pe acela din Irak sau din Afganistan. Cu toate acestea, crimele rezultate din conflictele din întreaga lume au scăzut la 157.000 în 2016, de la 167.000, în 2015, și 180.000, în 2014.

3. Inegalitatea, discrepanţa veniturilor și discriminarea au fost deplânse de 30,8% dintre respondenţi.

„Discriminarea faţă de anumite grupuri a existat pe tot parcursul istoriei și în toate tipurile de societăţi. Puţini ar contesta ideea că inegalitatea veniturilor bazate pe discriminare este nedreaptă. Problemele mai grave apar însă atunci când discriminarea este, de fapt, o sursă importantă de inegalitate și milenialii se întreabă dacă nu cumva o astfel de inegalitate bazată pe discriminare este inerentă unui sistem capitalist. Nu există nicio îndoială că discriminarea poate afecta veniturile unui anumit grup.

Dar legătura nu este în niciun caz automată sau sigură. Astfel, veniturile afro-americanilor care trăiesc în SUA, în special în deceniile anterioare, au fost cu siguranţă diminuate din cauza discriminării. Cu toate acestea, alte exemple sunt mai puţin clare. Evreii și americanii japonezi, de exemplu, au avut venituri substanţial mai mari decât cele ale grupurilor albe neevreiești, în ciuda dovezilor de discriminare în direcţia lor, susţine June Ellenoff O’Neill, membră în Biroul Naţional de Cercetări Economice (National Bureau of Economic Research), într-unul dintre volumele sale, Discriminarea și inegalitatea veniturilor.

Minorităţile rasiale și etnice au fost mult timp reprezentate disproporţionat în sistemul de justiţie penală din SUA. Deși reprezintă doar 13% din populaţia Statelor Unite, afro-americanii însumează 28,4% din toate arestările. Potrivit Biroului de Statistică, aproximativ 3,1% dintre bărbaţii afro-americani, 1,3% dintre bărbaţi hispanici și 0,5% dintre bărbaţii albi se află în închisoare. Din cauza cazierului judiciar, există o probabilitate mult mai mare ca, în comparaţie cu albii, membrii minorităţilor rasiale și etnice să cunoască stigmatizarea și discriminarea legală în ceea ce privește ocuparea forţei de muncă, locuinţele, educaţia, beneficiile publice, calitatea de posibil jurat și dreptul de vot.

În Europa, romii se numără printre cei mai săraci, fiind printre cei mai discriminaţi etnici minoritari. De exemplu, în Bosnia și Herţegovina, Human Rights Watch a documentat discriminarea perpetuă a romilor și a altor minorităţi naţionale în constituţie, în legile naţionale și în instituţiile publice. Această cercetare demonstrează impactul mai amplu al discriminării asupra vieţii cotidiene a romilor în accesarea locuinţelor, educaţiei, îngrijirii sănătăţii și ocupării forţei de muncă.

4. Sărăcia, importantă pentru 29,2% dintre respondenţi.

În prima jumătate a secolului trecut, creșterea populaţiei lumii a determinat creșterea numărului absolut al oamenilor săraci din lume, chiar dacă ponderea persoanelor aflate în sărăcie a scăzut. După 1970, scăderea ratei sărăciei la nivel global a dus la scăderea numărului oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă. Această tendinţă de scădere a sărăciei – atât în număr absolut, cât și ca parte a populaţiei mondiale – a fost constantă în ultimele trei decenii, conform unui studiu al Băncii Mondiale. Strâns legată de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă este îmbunătăţirea sănătăţii globale și extinderea educaţiei globale care s-a remarcat în ultimele două secole.

5. Conflictele religioase îi preocupă pe 23,9% dintre milenialii intervievaţi.

Religia este o forţă puternică în lume, deci nu este surprinzător că a fost și este o matrice în istoria conflictelor. Într-o lume în care multe guverne și organizaţii internaţionale suferă de un deficit de legitimitate, este de așteptat un impact din ce în ce mai mare al discursurilor religioase asupra politicii internaţionale. „Religia este o sursă majoră de soft power (putere exercitată prin atracţie, nu prin coerciţie). Aceasta va fi, într-o măsură mai mare, folosită sau abuzată de către religii și organizaţii guvernamentale pentru a-și atinge interesele. Provocarea majoră a organizaţiilor religioase rămâne să pună capăt și să prevină apariţia conflictelor religioase”, arată un studiu al The International Journal of Peace. În decembrie 1992, au fost numărate 24 de războaie cu un context religios (ajustat AKUF-Kriege-Datenbank). Cele mai multe dintre acestea au fost localizate în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, fosta URSS și Asia. În Europa au existat doar două: Iugoslavia și Irlanda de Nord. În cele două Americi nu au fost înregistrate războaie religioase.

Aceste războaie ar putea fi clasificate în continuare prin diferenţierea conflictelor violente dintre grupurile religioase din cadrul unei ţări, pe de o parte, și conflictele dintre organizaţiile religioase dintr-o anume ţară și guvern, pe de altă parte. În Europa, de exemplu, musulmanii bosniaci, mai bine de doi ani, au fost brutalizaţi de creștinii sârbi. La graniţa dintre Europa și Asia, armenii creștini au avut conflicte cu azerii musulmani, iar musulmanii și evreii au încă disensiuni în Palestina.

6. Responsabilitatea și transparenţa guvernului și corupţia sunt prioritare pentru 22,7% dintre respondenţi.

În Indexul de Percepţie a Corupţiei emis în ianuarie 2017, Transparency International (TI) a constatat că peste două treimi dintre cele 176 de ţări și teritorii studiate au obţinut, pe o scară de la 0 (foarte corupt) la 100 (foarte curat), un scor mediu global de doar 43, indicând corupţia endemică în sectorul public al ţărilor analizate. În pofida unor succese recente în combaterea corupţiei, în ţări precum Brazilia și Ucraina, precum și în expunerea intereselor financiare ilicite, așa cum au fost prezentate în Dosarele Panama, este clar că încă mai sunt multe de făcut. Ţările cu niveluri ridicate de corupţie sau care nu dispun de statul de drept efectiv sau de răspundere în guvern sunt mai susceptibile la conflicte și tulburări sociale decât alte ţări în curs de dezvoltare. Persistenţa corupţiei afectează în mod negativ furnizarea de servicii de sănătate, educaţie și alte beneficii sociale și contribuie la persistenţa sărăciei și a altor inegalităţi.

7. Siguranţa oamenilor de a dispune de apă si mâncare îi îngrijorează pe 18,2% dintre respondenţi.

Apa este esenţială pentru securitatea alimentară. Culturile și efectivele de animale au nevoie de apă pentru a crește. Agricultura necesită cantităţi mari de apă pentru irigaţii și de bună calitate pentru diverse procese de producţie. În timp ce hrănește lumea și produce o gamă diversă de culturi – inclusiv nealimentare, cum ar fi bumbacul, cauciucul și uleiurile industriale – într-un mod din ce în ce mai productiv, agricultura și-a confirmat poziţia de cel mai mare utilizator de apă pe glob. Irigarea revendică acum aproape 70% din totalitatea apei dulci destinate consumului uman.

În 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirma dreptul fiecărui om de a avea acces la alimente adecvate. Cu toate acestea, accesul la alimente adecvate în zonele rurale ale multor ţări în curs de dezvoltare depinde în mare măsură de accesul la resursele naturale, inclusiv la apă, care sunt necesare pentru a produce alimente. La 28 iulie 2010, Adunarea Generală a ONU a declarat că accesul la apă potabilă și salubritate ecologică constituie un drept uman universal. Însă în timp ce populaţia a crescut la 7 miliarde și se estimează o creștere la peste 9 miliarde până în 2050, utilizarea apei dulci pentru consumul uman, agricultură, industrie și alte ramuri a crescut și ea de șase ori. Pentru a alimenta un număr tot mai mare de oameni, producţia de alimente va trebui să se dubleze, dar cantitatea de apă și terenul arabil disponibil rămân aceleași. În plus, schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme reprezintă din ce în ce mai mult o ameninţare la adresa sistemelor agricole. Prin urmare, trebuie explorate și implementate într-o manieră cuprinzătoare noi forme adaptate de gestionare a apei în agricultură, de gestionare a bazinelor hidrografice, a pescuitului și a acvaculturii.

8. Accesul la educaţie preocupă 15,9% dintre respondenţi.

„Educaţia este în criză! Peste 260 de milioane de copii nu merg la școală.” Aceasta este concluzia cercetătorilor din cadrul Băncii Mondiale, în raportul privind dezvoltarea mondială din 2018.

Salturi uriașe au fost făcute în domeniul educaţiei în ultimii 200 de ani, iar astăzi majoritatea copiilor beneficiază de educaţie formală. Cu toate acestea, frecventarea orelor de curs nu garantează însușirea cunoștinţelor, spun cercetătorii în raport. În ţările cu venituri mici și medii, învăţământul secundar este frecventat de doar unul din trei copii. Peste 60% dintre elevii din ţările în curs de dezvoltare nu au nici măcar cunoștinţe de bază în școală. În ţările cu venituri ridicate, în ceea ce privește abilităţile de bază, de exemplu, aproape toţi elevii își însușesc cunoștinţe matematice.

Copiii care trăiesc în Africa de Nord-Est sunt cei care beneficiază cel mai puţin de accesul la educaţie, sunt privaţi de primirea unei bune educaţii și a oricărei alte forme de educaţie – este constatarea membrilor unei organizaţii caritabile și de învăţământ, Educaţia pentru toţi, în urma Campaniei Globale pentru Educaţie. În urma campaniei, sunt clasificate cele mai sărace ţări ale lumii în funcţie de sistemele lor educaţionale. Somalia are cel mai puţin funcţional sistem din lume, cu doar 10% dintre copii urmând școala primară, în timp ce Eritreea, Haiti, Comore și Etiopia ocupă locul doi la formele de organizare eficientă a sistemelor educaţionale.

9. Siguranţa, securitatea și bunăstarea au fost prioritare pentru 14,1% dintre respondenţi.

Un studiu al Poliţiei californiene, realizat în 2015, arată că 60% dintre oameni se simt în siguranţă în centrul orașului în timpul zilei, iar rata scade la 32% pe timp de noapte. În timpul zilei, 95% dintre respondenţi au indicat că se simt în siguranţă în casele lor și 90% se simt în siguranţă în cartierele în care locuiesc. Procentele scad la 91%, respectiv 69%, cand vine vorba de lăsarea serii. Fie că așteaptă autobuzul sau călătoresc în cartierele lor sau că pur și simplu se află în casele lor, oamenii au înregistrat o rată mai scăzută a siguranţei în timpul zilei decât au făcut-o cu trei ani înainte de realizarea prezentului studiu.

Un studiu Eurostat privind calitatea vieţii în Europa aduce în discuţie securitatea individului ca fiind un aspect crucial al vieţii. Insecuritatea de orice fel este o sursă de frică și îngrijorare care poate avea un impact negativ asupra calităţii generale a vieţii. Aceasta implică incertitudinea cu privire la viitor, care poate avea un impact negativ asupra prezentului. Criza economică a arătat cât de importantă este siguranţa economică pentru calitatea vieţii europenilor, deoarece sentimentul vulnerabilităţii poate reduce drastic sentimentul libertăţii personale.

Astfel este utilă distincţia între două categorii majore: siguranţa economică și siguranţa fizică. Statisticile privind siguranţa economică măsoară riscurile care ar putea provoca deteriorarea bruscă a condiţiilor materiale de trai și capacitatea gospodăriei de a fi protejată de aceasta. Statisticile privind siguranţa fizică se concentrează asupra riscurilor care ar putea ameninţa siguranţa fizică. Siguranţa și vulnerabilitatea economică se referă la aspectele economice exprimate prin bogăţie, datorie și insecuritate de venituri/locuri de muncă. Securitatea fizică și personală acoperă următoarele aspecte: rata de omucidere, criminalitatea, violenţa sau vandalismul raportate în zona persoană și modul cum sunt percepute.

10. Lipsa oportunităţilor economice și a șomajului îngrijorează 12,1% dintre respondenţii mileniali.

Șomajul și lipsa abilităţilor necesare pentru angajare, în special în rândul tinerilor sub 25 de ani, este una dintre problemele globale pe care milenialii le percep ca fiind stringente. Într-o lucrare publicată de către Forumul Economic Mondial, Christopher J. Nassetta, președinte și CEO al Hilton Worldwide, discută cea mai mare problemă menţionată de lideri mondiali și de angajaţii din sutele de comunităţi în care Hilton operează: şomajul. Nassetta a declarat că dorește ca, până în anul 2019, prin intermediul unor programe de voluntariat și de formare să ajute cel puţin un milion de tineri să ocupe un loc de muncă sau să îi angajeze direct în diferite departamente din cadrul Hilton Worldwide.