Tulburările identităţii de gen şi transsexualitatea

Persoanele care percep o discrepanţă semnificativă între anatomia personală şi identitatea de gen (masculin, feminin, mixt sau neutru) suferă frecvent de o tulburare a identităţii de gen. Forma extremă a acestei boli este denumită transsexualitate.

Persoanele transsexuale consideră că sunt victimele unui accident biologic şi că sunt ţinute prizoniere într-un corp care este incompatibil cu identitatea lor de gen.
De vedere biologic şi au identitate de gen de tip feminin, de obicei chiar din copilărie, astfel încât au faţă de pro¬priile organe genitale şi faţă de trăsăturile masculine o atitudine de repulsie. Transsexualitatea este întâlnită la 1 din 30.000 de bărbaţi şi la 1 din 100.000 de femei.

Persoanele transsexuale pot căuta ajutor psihologic, fie pentru a putea face faţă dificultăţilor asociate cu viaţa într-un corp faţă de care nu se simt confortabil, fie pentru a putea realiza mai uşor tranziţia de gen. Multe persoane transsexuale par a beneficia cel mai mult de asocierea între consiliere, terapie hormonală, electroliză şi intervenţii chirurgicale asupra organelor genitale.

Unii transsexuali sunt mulţumiţi dacă îşi schimbă genul prin locul de muncă, modul de viaţă şi felul de a se îmbrăca în societate caracteristice unei persoane de sex opus, aceasta putând include uneori şi obţinerea unor calificări (cum ar fi permisul de conducere) care subliniază schimbarea de gen pe care o urmăresc. Unii dintre aceştia nu vor încerca niciodată să îşyschimbe anatomia corpului.

Mulţi dintre ei, denumiţi „tiltnsgenderi", nu îndeplinesc niciun criteriu specific pentru o boală mintală.
Alţi transsexuali, pe lângă adoptarea comportamen¬tului, modului de.îmbrăcare şi manierismelor carac¬teristice sexului opus, efectuează şi tratamente hormonale pentru a-şi schimba caracteristicile sexuale secundare, în cazul celor care sunt din punct de vedere biologic de sex masculin, folosirea estrogenului determină dezvol¬tarea sânilor şi alte modificări corporale, cum ar fi micşo¬rarea organelor genitale (atrofie genitală) şi incapacitatea de a menţine erecţia. La cei care din punct de vedere biologic sunt de sex feminin, folosirea hormonului mas¬culin testosteron produce modificări precum creşterea părului facial, îngroşarea vocii şi modificarea mirosului corporal.

Alţi transsexuali apelează la intervenţii chirurgicale de schimbare a sexului. La cei care din punct de vedere biologic sunt bărbaţi, aceasta implică îndepărtarea penisului şi a testiculelor şi crearea unui vagin artificial. La cei care sunt femei, se realizează îndepărtarea sânilor şi a organelor reproducătoare interne (uterul şi ovarele), închiderea vaginului şi crearea unui penis artificial. La ambele sexe, intervenţia chirurgicală este precedată de folosirea unor hormoni sexuali adecvaţi (estrogen pentru transformarea bărbat-femeie şi testosteron pentru transformarea femeie-bărbat).

Deşi transsexualii care suferă intervenţii chirurgicale de schimbare a sexului nu pot avea copii, aceştia pot deveni capabili de a avea relaţii sexuale satisfăcătoare. Capacitatea de a atinge orgasmul este frecvent menţinută după operaţie, iar unii pacienţi afirmă că se simt confortabil din punct de vedere sexual pentru prima dată în viaţă. însă, numai puţini transsexuali apelează la aceste operaţii numai pentru a putea avea relaţii sexuale caracteristice sexului opus. în majoritatea cazurilor, motivaţia este confirmarea identităţii de gen.